candela
(κανδήλα, ἡ) kandila; slv. kanudilo = lampă veghetoare)
obiect de cult folosit în biserică pentru a lumina în faţa unei icoane, unde este suspendat sau aşezat pe un suport fixat pe rama icoanei; suportul are forma unui pahar din metal, marmură sau ceramică, ce poate fi încrustat sau perforat şi în care se pune un pahar de sticlă, care conţine untdelemn. La suprafaţa untdelemnului se pune o feştilă care se aprinde şi care arde până se consumă tot untdelemnul din pahar. Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire a sfântului zugrăvit pe icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului. Candelele se aprind atât în biserică, cât şi la icoanele din casele credincioşilor, precum şi în cimitire, la căpătâiul mormintelor.
|