crijma
(formă veche slavă de la gr. χρίσμα, τό hrisma = ungere sau sfinţire numire veche a tainei Sf. Mir; gr. ἀναβόλιον, τό anavolion, ἐμφότιον, τό emfotion = veşmânt luminat)
aşa se numea cămaşa cu care se îmbrăcau îndată după botez neofiţii (catehumenii botezaţi) în primele veacuri creştine când se botezau adulţi proveniţi dintre păgâni. Generalizându-se pedobaptismul (botezul din rândurile copiilor), în locul vechii cămăşi a neofiţilor s-a folosit o fâţie de pânză pe care naşul o ţine pe braţe şi primeşte copilul din mâinile preotului îndată ce copilul e scos din cristelniţă, din apa botezului. Pânza aceasta a păstrat (în unele părţi din Moldova, Bucovina, Banat, Dobrogea) vechea denumire slavă de crijmă.
|