Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » catacombe Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

catacombe

(catacumbas = adâncitură) — sunt acele reţele de galerii subpământene, pline de morminte, săpate de creştini în vremea persecuţiilor din primele veacuri, pentru a-şi îngropa morţii. Uneori catacombele au servit creştinilor şi ca loc de refugiu pentru săvârşirea cultului divin. Sunt celebre catacombele săpate de groparii creştini (fossores) în subsolul din jurul Romei, format dintr-o rocă vulcanică granuloasă (tuf vulcanic), uşor de tăiat şi cioplit. Aceste catacombe au înfăţişarea unor lungi coridoare subterane (ambulacri) de un metru lăţime, tăiate vertical în pereţii de stâncă, la diverse adâncimi (4-8 m, sau 10-15 m sub pământ). Aceste coridoare se suprapun uneori şi se încrucişează ca un labirint. Lungimea coridoarelor a atins aproximativ 1000 de km, pe o suprafaţă de peste 200 ha. O scară de acces, cu trepte, coboară la aceste coridoare. Din loc în loc, deasupra lor sunt străpungeri (coşuri) strâmte, care comunică cu suprafaţa solului, pentru luminarea şi aerisirea interiorului (luminaria, lucernaria). De-a lungul coridoarelor, pe ambele laturi, se înşiră morminte săpate în stâncă sub formă de loculus şi arcosolium, suprapuse unele peste altele, în şiruri orizontale, ca sertarele unui dulap (uneori până la 14 rânduri). În fiecare nişă (loculus) se află un trup. În unele firide sunt chiar 2-4 trupuri (bisomus, trisomus, quadrisomus). În aceste cimitire subpământene (coemeterium ad catacumbas), cele mai multe, în sud, la ieşirea din Roma, pe Via Apia şi multe altele în jurul Romei, s-au calculat aproximativ 7 milioane de trupuri înmormântate, dintre care jumătate ar fi trupuri de martiri. În unele s-au găsit şi instrumentele de tortură, cu care au fost ucişi şi vase cu mirodenii. Din loc în loc, unele coridoare se lărgesc, cuprinzând încăperi cu grupuri mari de martiri; aceste încăperi se numesc cubicula (cubiculum = dormitor, loc de odihnă, cimitir). Cele mai importante şi mai mari dintre acestea se numesc cripte (κρύπτω — kripto = a ascunde). Cea mai cunoscută este „Cripta papilor“ din catacomba lui Calist, unde au fost înmormântaţi vreo 90 de episcopi ai Romei, din sec. al III-lea. Unele cripte au fost transformate în capele, în care se săvârşea Sf. Liturghie. Pereţii unora dintre galeriile catacombelor — mai ales ai criptelor — au fost consolidaţi cu zidărie şi împodobiţi cu picturi foarte preţioase pentru studiul iconografiei creştine vechi (ex. catacomba Domitillei şi cea a Priscillei). În sec. VI — VIII, multe din catacombele Romei au fost jefuite şi deteriorate de barbarii care atacau Roma. În sec. VIII — IX, o mare parte dintre osemintele martirilor din catacombe au fost duse în bisericile din Roma sau din alte părţi ale creştinătăţii. S-au găsit catacombe şi în alte părţi ale Italiei (Neapole, Palermo, Malta) şi în alte ţări (Grecia, în insula Milos, Kiev-Ucraina) în Africa de Nord, în Palestina (în faţa grotei Naşterii, de la Betleem) în Crimeea, în Franţa (la Marsilia) şi un fel de cimitire subterane (hipogee) s-au găsit şi la noi, în Dobrogea, în complexul arheologic de la Basarabi, lângă Cernavodă.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact