(κολυμβήθρα, ἡ — colimvitra; slv. krüstinlica — vas pentru botez)

— este vasul (un fel de cazan portativ susţinut de un picior înalt şi având două toarte) cu apă în care se face botezul pruncilor; colimvitra a luat locul baptisteriilor de odinioară. Ea are un dublu sens simbolic: închipuie şi apa Iordanului în care Iisus a fost botezat şi mormântul în care a fost îngropat. Apa din cristelniţă se sfinţeşte prin binecuvântarea preotului cu semnul Sfintei Cruci prin rostirea unei rugăciuni speciale, prin exorcizare (suflă asupra apei în semnul crucii) şi prin invocarea Duhului Sfânt. Întreita afundare a prunucului în apa sfinţită din cristelniţă (însoţită de formula sacramentală „Botează-se robul lui Dumnezeu...“) arată că Sfânta Treime este temeiul credinţei ortodoxe, închipuind, în acelaşi timp, cele trei zile cât a stat Domnul în mormânt; închipuie moartea pentru viaţa în păcat şi îngroparea împreună cu Hristos a celui ce se botează, iar prin scoaterea din apă se închipuie învierea împreună cu El, pentru viaţa cea nouă în Hristos. Fiecare creştin de curând botezat devine un hristofor (purtător de Hristos). În Biserica veche a primelor veacuri creştine, botezul se făcea numai prin afundare de trei ori; începând însă de prin sec. IX, în Apus, a început ca botezul să se facă prin stropire (dar numai pentru cei bolnavi, care nu se puteau ridica din pat); practica s-a generalizat, cu timpul, în Biserica Romano-Catolică şi apoi la protestanţi.