ctitor
(gr. κτίτωρ, ὁ, κτίζω ctitor, ctizo = a construi, a întemeia)
cel care a zidit, a pictat sau a restaurat din temelii o biserică, un edificiu religios. Biserica acordă ctitorului dreptul de a fi pomenit la diferite slujbe în biserica ctitorită de el (drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui Iustinian) şi dreptul de a se zugrăvi chipul lui şi al membrilor familiei sale în interiorul bisericii, în semn de dragoste şi recunoştinţă pentru el. Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sf. Sinod din 28 febr. 1950 (în rev. B.O.R., 1950, nr. 3-6) stabileşte: Numai portretele ctitorilor şi cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfinţit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor. Cei care au făcut numai o donaţie bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiţi ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaş.
|