sărindar
(gr. mod. τὰ σαρανταρια i sarantaria = grup de patruzeci; slv. soroc)
pomenire nominală a unui mort (sau a unui pomelnic întreg) la 40 de liturghii în şir, mai ales în primele 40 de zile după moartea cuiva; se întemeiază pe credinţa populară că în a 40-a zi de la moarte, după ce sufletul a străbătut vămile văzduhului şi a vizitat raiul şi iadul, se înfăţişează la Judecata particulară, pentru a i se hotărî soarta provizorie, până la Judecata din urmă, soartă care se poate uşura prin rugăciunile şi milosteniile (mijlocirile) făcute de cei vii pentru cei morţi. La sfârşitul celor 40 de liturghii, se face liturghie specială cu parastas (dezlegare sau slobozirea sărindarelor). Un fel de sărindar sunt şi aşa-numitele capete sau capetele (se fac mai ales în Muntenia şi Dobrogea), care constau în aducerea la biserică sau direct la mormânt, spre pomenirea mortului, a unei colivioare, cu un colac sau covrig mai mare (numit căpeţel), puţin vin şi lumânare. Preotul face parastasul pe scurt (trisaghion) şi stropeşte mormântul cu vin.
|