— era tribunalul religios mozaic, format din adunarea şefilor religei mozaice, care se ocupa de organizarea cultului, a învăţământului religios şi de împărţirea dreptăţii. Sinedriul era compus din 71 de membri, împreună cu preşedintele care purta titlul de Nasi (care era de obicei şi Marele preot). Clasele care compuneau sinedriul erau trei: a arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor. Clasa arhiereilor, în vremea patimilor Mântuitorului, avea în frunte pe Caiafa, marele preot, ales înainte de venirea lui Pilat ca guvernator roman la Ierusalim. Ajutorul lui Caiafa era bătrânul Ana, care fusese Nasi înainte de alegerea lui Caiafa. Urmau apoi şefii celor 24 de familii de preoţi care făceau pe rând cu săptămâna serviciul la templu. A doua clasă, cea a cărturarilor era formată din evreii învăţaţi care interpretau Legea, iar poporul îi numea „rabi“, „raban“. În rândul acestora existau dispute doctrinare care vor duce la direcţii contradictorii. Una o reprezentau fariseii care se opuneau influenţelor eleniste şi străine, dar apărau Legea şi tradiţia, fiind reprezentanţi ai curentului popular. Spre deosebire de farisei erau saducheii, reprezentanţi ai aristocraţiei, foarte conservatori şi exigenţi din punct de vedere religios, în schimb favorizau influenţele elenistice (greceşti). Cărturarii saduchei erau în majoritate preoţi, pe când „rabi“ erau fariseii, dintre care este cunoscut învăţatul Gamaliel, din neamul lui David, care, la judecarea lui Iisus, a fost unul dintre apărătorii Domnului; printre discipolii lui Gamaliel a fost şi Sf. Apostol Pavel. A treia clasă care forma sinedriul era clasa bătrânilor poporului, formată din reprezentanţii celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, pe care Evangheliile îi numesc „căpeteniile poporului“ şi cărora le reveneau mai ales problemele de magistratură. Unul dintre aceştia a fost şi Iosif din Arimateea, ucenic în ascuns al Mântuitorului, cel care L-a îngropat pe Iisus (Matei 27, 57-59).