sacrusacralitate
(lat. sacer, sacra, sacrum)
sfânt, persoană sacră, inviolabilă, de care nu te poţi atinge; prin sacru se înţelege legătura omului cu Dumnezeu; sacrul e începutul intrării în rai prin constituirea acestei legături cu divinitatea, este o relaţie excepţională care se deosebeşte complet de alte relaţii. Sacrul este un element care face parte din structura fiinţei umane. El are forme de manifestare deosebite (ex. botezul unui copil, sfinţirea casei etc), este element religios, sfinţit, tot ce aparţine religiei; sfânt. Mircea Eliade defineşte astfel noţiunea de sacru: Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om, înseamnă «a fi religios» (Mircea Eliade, Istoria Religiilor şi Ideilor Religioase, Chişinău, 1992, vol. I, p. VIII)
|