Sabazios
zeu traco-frigian, omologul lui Dionisos, zeul grec pe care cei vechi îl numeau Dionisos trac (saboi sau sabotai era echivalent în limba frigiană cu grecescul bacckhos, al cărui cult şi ceremonii nocturne existau la Atena încă din sec. V î.Hr. În timpul procesiunilor ce se făceau în cinstea lui, iniţiaţii aflaţi sub posesia zeului trăiau stări de frenezie (manie) asemenea cu nebunia (sfâşiau animale vii şi mâncau carnea crudă, dansau cu gesturi nebuneşti). Participanţii (bărbaţi şi femei) la sărbătorile lui Sabazios purtau numele de saboi sau sabai. Uneori acest zeu a fost identificat cu Zeus, dat fiind asemănarea reprezentării iconografice, iar la începuturile creştinismului a fost asimilat cu Iahve (Sabaoth, domn al oştilor, care aminteşte numele zeităţii traco-frigiene) şi reprezentat pe tablete sub forma unei mâini care binecuvintează cu trei degete întinse şi două strânse. Asemenea reprezentări pe tăbliţe şi inscripţii s-au găsit în Italia (Roma) şi în Dacia (la Histria în Dobrogea), unde e atestat cultul său, pe inscripţii şi tăbliţe datând din sec. II-III d.Hr., descoperite în urma săpăturilor arheologice. Ca şi Dionisos, Sabazios era considerat zeul morţii şi reînvierii naturii, mult mai apropiat de om decât ceilalţi zei şi care, prin moartea şi învierea sa, putea da oamenilor speranţe eshatologice.
|