— mănăstire din jud. Neamţ, în apropiere de Mănăstirea Neamţului; construită pe valea râului Secu la începutul sec. XVII, în apropierea unui schit care data din sec. XVI. Ctitorul mănăstirii Secu este boierul Nestor Ureche, mare vornic al Şării de Jos (tatăl cronicarului Grigore Ureche). Centru de evlavie şi cultură, mănăstirea a pregătit monahi-cărturari, printre care se remarcă Varlaam, devenit Mitropolit al Moldovei (1632-1653), al cărui mormânt se află în mănăstire, lângă peretele de miazăzi al bisericii. Mănăstirea Secu (la 10 km depărtare de mănăstirea Neamţ) a avut o intensă viaţă bisericească şi culturală. Sub influenţa vieţii culturale de la mănăstirea Neamţ, la Secu s-au tradus cărţi de ritual. Şi la Secu ucenicii lui Paisie de la Neamţ au influenţat viaţa pioasă. Secularizarea averilor mănăstireşti (sec. XIX) s-a resimţit ca în toate mănăstirile care, pierzând mare parte din suportul material, au lăsat să slăbească intensa viaţă culturală din trecut şi multe mănăstiri s-au ruinat; mănăstirea Secu se afla în aceeaşi situaţie până la jumătatea secolului nostru, când a început restaurarea ei cu ajutorul Patriarhiei Române şi a Comisiei Monumentelor. Ca şi la Neamţ, se păstrează şi aici parte din bibliotecă, odoare bisericeşti, Evangheliare slave, manuscrise (sec. XVII) şi Evanghelii din diferite epoci ş.a.