(slv. suboru şi gr. σύναξις, ἡ — sinaxis = sobor, adunare)

— sinod; slujbă săvârşită de un număr mare de preoţi; sărbători care stau în legătură cu praznicele împărăteşti, pe care le urmează. Se numesc „soboare“ pentru că se referă la adunările liturgice ale credincioşilor, pentru sărbătorirea lor. Aceste sărbători, „soboare“, sunt: Soborul Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, 9 sept. (a doua zi după praznicul Naşterii Maicii Domnului); Soborul Născătoarei de Dumnezeu, 26 dec. (a doua zi după praznicul Naşterii Domnului); Soborul Sf. Ioan Botezătorul, 7 ian. (a doua zi după praznicul Botezului Domnului); Soborul Dreptului Simeon şi al proorociţei Ana, 3 febr. (a doua zi după întâmpinarea Domnului); Soborul Sfinţilor Apostoli, 30 iunie (a doua zi după Sf. Apostoli Petru şi Pavel).