(gr. σφίνξ, ἡ — sfinx)

— cuv. grecesc, provenit din limba egipteană (Shenspankh = „Statuie vie“), un monstru mitologic, androcefal, fiind reprezentat printr-un leu cu cap de om (bărbat sau femeie), leul fiind la egipteni simbolul puterii suverane, păzitorul porţilor de răsărit şi de apus ale lumii subterane şi păzitorul locurilor de cult. Sfinxul ca reprezentare este de origine egipteană; cea mai mare statuie a unui sfinx este cea de la Gizeh, ridicată din ordinul faraonului Kefren. Dorinţa de a asimila sfinxul cu divinitatea templului pe care îl proteja, a dus la modificarea chipului, ce seamănă adesea cu al faraonului, punând în loc un cap de şoim sau de berbec cu coroană (cum e la templul funerar de la Karnak, închinat zeului Amon şi restaurat în epoca contemporană, când a fost mutat la distanţă de ţărmul Nilului, spre a nu fi inundat de hidrocentrală). Sfinxul a devenit, prin mileniul I, o figură răspândită în Orient şi în Grecia antică (Creta, Cipru, Minois), fiind reprezentat fie prin sculpturi, fie prin bazoreliefuri pe vase sfinte, pe amfore etc.