Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Septuaginta Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Septuaginta

— s-a numit cea mai veche traducere a Vechiului Testamant, din limba ebraică în limba greacă. După tradiţie, traducerea a fost făcută de 72 de învăţători, în 72 de zile. Prin rotunjirea numărului ea s-a numit traducerea celor 70 de unde şi numele de Septuaginta. Se poate ca numărul traducătorilor să fi fost mult mai mare, iar traducerea începută în sec. III în vremea regelui Ptolomeu Filadelful (284-247), la Alexandria, în Egipt, s-a terminat în sec. II î.Hr. şi s-a făcut pentru nevoile religioase ale iudeilor din Alexandria şi din diaspora, unde se vorbea lb. greacă. În jurul acestei traduceri s-au creat o serie de legende, care i-au atribuit un caracter sfânt. Astfel, se spune că traducătorii au lucrat fiecare separat dar, confruntând textele, s-a văzut că erau cu totul asemănătoare. După apariţia creştinismului şi mai ales, după dărâmarea Ierusalimului (anul 70 d.Hr.), iudeii au înlăturat această traducere, considerând-o o profanare a Sf. Scripturi, care trebuia să rămână în limba ebraică, cea vorbită de strămoşii poporului iudeu. La creştini însă autoritatea Septuagintei a crescut, ea devenind cu timpul chiar textul de referinţă pentru traducerile ulterioare ale Sf. Scripturi. Pentru că unele copii ale Septuagintei au fost bănuite de falsificare a traducerii iniţiale, Origen (185-255), mare cărturar şi scriitor creştin, întocmeşte un studiu comparativ al traducerilor Septuagintei, pe şase coloane, întocmind un text nou, cu observaţii critice, în care adaugă ceea ce lipsea după textul ebraic, sau înlătură ceea ce era în plus faţă de original, în textul grecesc. După numărul şase al coloanelor de studiu, lucrarea lui Origen s-a numit Exapla. În sec. VII (anul 638), mahomedanii, cucerind oraşul Cezareea, au distrus marea bibliotecă a oraşului şi atunci a pierit şi lucrarea lui Origen, din care s-au păstrat doar fragmente şi o parte din notele critice şi comentarii în lucrarea lui Ieronim, Vulgata, care a folosit Exapla. Începând din sec. II, după răspândirea creştinismului în Apus, unde se vorbea limba latină, au apărut şi în această limbă traduceri ale Sf. Scripturi, care s-au făcut din greceşte, după textul Septuagintei. Cea mai cunoscută era traducerea făcută în Italia, care a purtat numele de Itala. Din aceasta nu s-au păstrat decât fragmente, căci traducerea s-a pierdut în timp, fiind înlocuită de altă traducere, tot în limba latină populară (vulgară, vorbită), cunoscută sub numele de Vulgata, făcută în sec. IV de scriitorul creştin Fericitul Ieronim (347-420). Până azi ştiinţa teologică consideră lucrarea lui Ieronim ca fiind cea mai bună, pentru fidelitatea şi exactitatea redării în traducere a textelor originale (ebraic, pentru Vechiul Testament, şi grec, pentru Noul Testament) faţă de toate traducerile făcute în limba latină. În primele veacuri s-au mai făcut traduceri ale Sf. Scripturi şi în alte limbi: coptă (egipteană), armeană, etiopiana, gruzină etc.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact