(χίλια ἔτη — hilia eti; lat. mileniu = o mie de ani)

— este credinţa în a doua venire a Mântuitorului, când va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. El va împăraţi cu drepţii, iar puterea lui Satan va fi biruită. După aceasta va veni sfârşitul lumii, învierea generală şi Judecata de apoi. Milenariştii interpretează greşit cuvintele Mântuitorului, Care nu vorbeşte nicăieri de o împărăţie pământească, ci doar de a doua venire care va fi la sfârşitul veacurilor, când va avea loc Judecata de apoi, dar care nu se ştie când va fi: „Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni“ (Luca 12, 40) şi: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile...“ (Matei 25, 31 şi 32). Milenarismul, dezvoltat în primele veacuri creştine, a fost combătut de scriitorii creştini (Fer. Augustin); ideea sfârşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut, la unele secte din Evul Mediu şi în epoca modernă, până azi, la numeroase secte protestante (Adventiştii, din care au generat „Martorii lui Iehova“, foarte perseverenţi azi în ţara noastră, Mormonii, în America, „Biserica nouă catolică...“ ş.a).