Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » miride Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

miride

(μερίδα, ἡ — merida, i = parte, porţie)
— se numesc părticelele pe care preotul le scoate din prescurile (darurile) aduse la altar de credincioşi, pentru pregătirea cinstitelor Daruri pe care preotul le sfinţeşte la Liturghie, în timpul Sf. Euharistii. Scoaterea miridelor (părticelelor) se face după un ritual consacrat care se săvârşeşte la proscomidiar (vezi şi altar , proscomidiar ), în prima parte a slujbei Sf. Liturghii (Sf. Liturghie are trei părţi: Proscomidia, Liturghia catehumenilor, Liturghia credincioşilor), numită Proscomidie. Pe masa din proscomidiar, unde stau obiectele sfinte, necesare slujbelor religioase, se află un taler pe care se taie prescurile cu un cuţit ascuţit, numit copie, şi un alt taler cu picior, numit Sf. disc pe care se pun miridele, precum şi Sf. potir în care se toarnă vinul amestecat cu apă, care împreună cu miridele constituie cinstitele daruri ce se sfinţesc la Liturghie, transformându-se în trupul şi sângele Domnului, cu care se împărtăşesc credincioşii. Prescurile din care se scot miridele sunt în număr de cinci. Fiecare prescură are o destinaţie precisă (vezi şi prescură ). Din prima prescură, preotul, după ce o binecuvintează şi o aşează pe taler, cu ajutorul copiei scoate Agneţul (părticica pentru Iisus Hristos — vezi şi agneţ ) care semnifică mielul de jertfă; Agneţul se scoate din partea de mijloc a prescurii, unde se află pecetea cu iniţialele numelui lui Iisus Hristos. În tot acest timp preotul rosteşte rugăciuni speciale pentru acest moment al slujbei (cuprinse în Liturghier). Agneţul e tăiat cruciş, astfel ca să nu se desfacă şi se aşează pe Sf. disc. Apoi preotul ia potirul şi toarnă în el vin şi apă, în părţi egale (ceea ce semnifică momentul când, aflându-Se pe cruce, coasta lui Iisus a fost străpunsă cu suliţa şi a curs sânge şi apă, semn că Iisus murise). Preotul pune potirul deoparte şi-l acoperă cu un acoperământ mic (acoperămintele sfintelor vase sunt trei la număr: două mai mici, pentru Potir şi Sf. Disc şi unul mai mare cu care se acoperă amândouă; aceste acoperăminte, numite procoveţe, sunt făcute din pânză, mătase sau o ţesătură cu fir); restul de prescură din care s-a scos Agneţul se pune în anaforniţă (vezi şi anaforniţă ). Se ia a doua prescură şi se scoate din mijlocul ei o părticică în formă de triunghi pentru Sf. Fecioară Maria şi se aşează pe Sf. disc, în partea dreaptă a Sf. Agneţ. Această miridă se numeşte Panaghia (παναγία, ἡ — panaghia = Prea Sfânta) (vezi şi proscomidie ). Se ia apoi a treia prescură, din care, tot din mijloc, scoate 9 miride triunghiulare sau pătrate mici şi le aşează pe Sf. disc în stânga Agneţului, în trei şiruri verticale de câte trei miride; acestea sunt pentru cele nouă cete de sfinţi prooroci şi mucenici: Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, sfinţii prooroci ai V.T., Sf. Apostoli, sf. ierarhi, sf. mucenici şi muceniţe, sfinţii mari pustnici (cuvioşi părinţi şi cuvioase maici), Sfinţii doctori fără de arginţi, Sf. Ioachim şi Ana, sfântul zilei şi toţi sfinţii, sfântul autor al Liturghiei care se slujeşte în ziua respectivă (Sf. Vasile, Sf. Ioan Gură de Aur); a patra prescură se taie în mijloc şi se scot trei miride speciale — pentru episcopul locului, pentru conducătorii statului şi pentru ctitorii bisericii respective — şi le aşează una lângă alta sub Sf. Agneţ; din aceeaşi prescură preotul mai scoate o grămăjoară de firimituri, pe care o aşează sub cele trei miride, citind în şoaptă rugăciuni pentru cei vii care au dat pomelnice şi le pomeneşte acum; din a cincea prescură scoate miride pentru cei morţi, rugându-se pentru ei, citind pomelnicele date pentru ei. Pomenirea celor vii şi morţi continuă şi după Proscomidie, pe măsură ce credincioşii aduc pomelnice şi preotul le primeşte, scoţând pentru fiecare o miridă — din prescura a patra pentru vii şi din prescura a cincea pentru morţi. Din prescura a patra preotul scoate mirididă şi pentru sine şi o aşează între cele două grămăjoare (una pentru vii şi una pentru morţi) aşezate sub cele trei miride speciale. Apoi preotul acoperă discul cu celălalt acoperământ mic, iar cu acoperământul mare acoperă şi discul şi potirul, după ce le-a tămâiat cu cădelniţa; continuând să cădească tot proscomidiarul şi altarul, face şi rugăciunea de încheiere a slujbei Proscomidiei (apolisul), după care, ieşind în uşa altarului, deschide uşile împărăteşti şi începe Liturghia catehumenilor, care ţine până la cuvintele: „Cei chemaţi, ieşiţi“ şi după această formulă urmează a treia parte a Sf. Liturghii, numită Liturghia credincioşilor; vezi şi proscomidia (Liturgica Specială, Bucureşti, ed. a II-a. 1985.).


Site-ul - Sfinţii Închisorilor
„Să ne cunoaştem trecutul!“
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact