(μήνατα, τά — minata; ὁ μήν — o min = lună)

— sunt cărţi de slujbă bisericească, în care sunt cuprinse cântările rânduite la Praznice împărăteşti, la sărbătorile sfinţilor celor mari şi sfinţilor de fiecare zi, cântări adunate în 12 cărţi, după numărul celor 12 luni ale anului, fiecare carte purtând numele lunii pentru care a fost scrisă (Mineiul pe septembrie, Mineiul pe octombrie etc). Mineiul, numit şi Minologhiu, cuprinde slujba de la Vecernie şi Utrenie pentru fiecare zi a anului bisericesc, începând cu 1 septembrie (prima lună a anului bisericesc) şi până la 31 august, precum şi rânduiala sărbătorilor de peste an şi a celor şapte Laude din Ajunul Naşterii Domnului şi al Bobotezei. În Minei se află, pe lângă tipicul slujbei, şi viaţa sfântului ori istoricul sărbătorii, sub numele de Sinaxar (συνάγω — sinago = a aduna). Pentru că cuprind şi vieţile sfinţilor fiecărei zile, Mineiele se mai numesc şi Sinaxare. Mineiul se foloseşte tot anul, împreună cu Octoihul, Triodul şi Penticostarul. Primul Minei în limba română a apărut în 1846 prin grija egumenului Neonil, de la Mănăstirea Neamţ.