(εὐχολόγιον, τό, ἐυχή λόγος — Evhologhion, evhi logos = rugăciune, cuvânt; de la εὐλογῶ — evlogo = a binecuvânta)

— este cartea liturgică în care sunt cuprinse toate slujbele cerute de nevoile spirituale ale creştinului, de la naştere până la moarte, ca: slujbele Sfintelor Taine (Botezul, Ungerea cu Sf. Mir, Spovedania, împărtăşania, Sf. Maslu, Nunta şi Preoţia), slujbele ierurgiilor (sfeştania, înmormântarea, parastasele, sfinţirea crucii ce se aşează pe mormânt) precum şi rugăciuni multiple, legate de tot felul de necesităţi sufleteşti cerute imperios de credincioşi când se află în suferinţe şi boli, dezlegări de blesteme, de învrăjbiri, de păcate: Molitfele Sfântului Vasile care se citesc în ziua de Sf. Vasile (1 ianuarie) „pentru cei care pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa“; Molitfele Sfântului Ioan Hrisostom; „rugăciuni la felurite neputinţe“, „rugăciuni pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia şi neputinţa“, „rugăciuni pentru felurite trebuinţe“ (pentru începerea temeliei casei, pentru sfinţirea fântânii, binecuvântarea la începerea semănatului, la arie, la culesul viei, pentru binecuvântarea darurilor de pârgă, la vreme de secetă, pentru ploaie, pentru alungarea calamităţilor ş.a.), rugăciuni pentru cei ce călătoresc, rugăciuni pentru sfinţirea obiectelor de cult (veşminte bisericeşti, vase sfinte, icoane, chivot), rânduieli şi rugăciuni la posturi şi praznice împărăteşti; Acatiste şi Paraclise (al Domnului Hristos, al Maicii Domnului, de mulţumiri către Dumnezeu), Sinaxar peste tot anul. Molitfelnicul este o carte întocmită în timp, începând din sec. IV până prin sec. IX. La baza lui stau textele manuscrise de la Sf. Iacov, Sf. Marcu şi Liturghia (sumară) din Constituţiile Apostolice (toate din secolele I — II) şi Liturghiile celor trei mari Sfinţi Părinţi ai Bisericii: Sfântul Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Grigore Dialogul (sec. IV-VI). Evhologhiul Mitropolitului Petru Movilă, tipărit la Kiev, 1646, sub titlul „Trebnik“, este cel mai bogat în conţinutul de slujbe şi rugăciuni. Antim Ivireanul a tradus şi tipărit în 1709, la Târgovişte, Evhologhiul sau Molitfelnicul, care s-a tipărit ulterior la Bucureşti, 1722. Aceste cărţi stau la baza ediţiilor ulterioare ale Molitfelnicului românesc. Molitfelnicul, cuprinzând toate slujbele, serviciile, ierurgiile şi Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, a fost numit „cartea de căpătâi a evlaviei ortodoxe“.