mila
(εὐσπλαγχνία, ἡ o eisplaghnia; θωίω έλέω Teio Eleo = Mila lui Dumnezeu; slv. milu)
este un sentiment care izvorăşte din înţelegerea suferinţelor, a durerilor semenilor noştri (şi a tuturor făpturilor neajutorate) şi care au nevoie de ajutorul nostru. Concretizarea milei este fapta, este forma de ajutorare; Parabola samarineanului milostiv, după cum se precizează şi în titlu, a fost spusă de Mântuitorul cu scopul de a ilustra cum trebuie să se manifeste acest sentiment, care numai însoţit de faptă îşi dă adevărata măsură; mila creştină nu umileşte şi nu minimalizează personalitatea celui care ne-a inspirat mila. Este starea pe care o trăim fiecare dintre noi, care ne rugăm lui Dumnezeu să se îndure de noi, să ne poarte de grijă, este rugăciunea nelipsită din Sf. Liturghie: Doamne miluieşte, este rugăciunea isihastă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Aşa cum mila lui Dumnezeu, pe care orice om credincios, din orice religie, o cere, fără a se simţi umilit şi Dumnezeu o arată faţă de om, fără a-l umili, aşa trebuie să fie şi mila oamenilor, a unora faţă de alţii. Cei milostivi vor avea, la rândul lor, parte de mila şi îndurarea lui Dumnezeu, aşa cum spune Mântuitorul în Predica de pe munte: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7).
|