moira
(μοίρα, ἡ moira = destin; lat. Parce)
lege neînduplecată sub imperiul căreia se aflau nu numai oamenii, dar şi zeii (în religia Greciei antice). În perioada elenistică (323-331 î.Hr.), credinţa în destin (moira) ia o nouă înfăţişare fatalistă: τύχη, ἡ tihi = noroc, credinţa că viaţa omului este stăpânită de o forţă capricioasă care este norocul. Moira este numele dat ursitoarelor din mitologia greacă, numite şi torcătoarele: Atropos torcea, Clotho depăna, iar Lahesis curma firul vieţii oamenilor, pe care primele îl torceau şi-l depanau.
|