— călugări ai ordinului întemeiat de Ignaţiu de Loyola (1491-1556), cu aprobarea papei în anul 1540. Scopul era combaterea protestantismului şi propagarea catolicismului, educaţia creştină în spirit catolic a tineretului. Sub deviza „Omnia ad majorem Dei gloriam“ căutau să-şi ajungă nu numai obiectivele eclesiastice, dar şi pe cele politice, având pretenţii de dominare şi îngăduindu-şi practicarea unor metode nu totdeauna sincere şi oneste, fapt care i-a făcut indezirabili în unele state, unde au şi fost interzişi. Ei au acaparat numeroase biserici şi mănăstiri ale altor ordine călugăreşti, pe care le-au subminat, spre a domina numai ei, şi prin orice mijloace. Şi-au întemeiat, în toate marile oraşe, colegii şi universităţi, în scopul pregătirii superioare a discipolilor şi membrilor ordinului (în domeniul Teologiei şi Filosofiei), ajungând să acapareze tot învăţământul Europei de apus. Au reuşit să câştige de partea lor nobilimea şi burghezia, obţinând toate privilegiile din partea papei, în acţiunea de propagare a catolicismului. Doctrina morală iezuită e acuzată de duplicitate şi machiavelism, fiind puternic combătută de jansenişti.