(Yahweh = „Eu sunt cel ce sunt“, în lb. ebraică)

— este unul din numele lui Dumnezeu, în religia mozaică. Sub acest nume S-a făcut cunoscut lui Moise pe muntele Horeb (Ieşire 3, 14). Acest Dumnezeu este unic şi S-a făcut cunoscut, prin revelaţie, patriarhilor vechiului Testament, lui Moise şi profeţilor. Poporul Israel se organizează pe baze teocratice, Iahve fiind conducătorul. El dă lui Moise, pe muntele Sinai, legislaţia sub forma Decalogului (Ieşire 20, 1-17) şi apoi „Cartea Legământului“, care cuprinde toate îndatoririle morale şi rituale, pe care să le respecte poporul Său ales (Ieşire, cap. 21-23; 25-31). Atributele lui Dumnezeu sunt: atotputernic, veşnic, omniprezent, atotştiutor, bun, drept (conceput ca şi în creştinism). „Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, Dumnezeu, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate... Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al teilea şi al patrulea neam!“ (Ieşire, 34, 6-7). În literatura rabinică, El apare ca un judecător aspru, neîndurător, de care omul trebuie să se teamă. Această teamă a fost interpretată însă, în concepţia mai nouă şi mai nouă şi mai evoluată a iudaismului, ca respect, venerare şi iubire de Dumnezeu.