infula
era, în epoca romană, semnul de recunoaştere a sfinţeniei şi inviolabilităţii celor care o purtau; ea consta într-o legătură de lână roşie şi albă, pusă în jurul capului şi înfăşurată ca un turban. De acestea atârnau în amândouă părţile capului nişte panglici. Infula era purtată la început de preoţi şi vestale, mai târziu o purtau şi împăraţii (ca Pontifex maximus, adică Mare preot, funcţie pe care şi împăraţii romani şi-o asumau) şi magistraţii mai înalţi, deoarece erau socotiţi sacrosancţi.
|