(ἰῶτα — iota, numită ebraic Iod) şi cirta (κεραία, ἡ — keraia)

— litere din alfabetul ebraic: „iota“ — cea mai mică literă, iar „cirta“ — vârful literelor ebraice; „nici o iotă şi nici o cirtă“ — cu sensul de stabilitate, neschimbare; în acest sens sunt folosite de Mântuitorul: „Căci adevărat zic vouă: înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate“ (Matei 5, 18), vorbind mulţimilor despre împlinirea cu respect a Legii sfinte, din care nu se va ştirbi nimic.