— sunt icoanele ce o înfăţişează pe Sfânta Fecioară Maria. Tradiţia atribue Sf. Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Maicii Domnului. Originalele lor nu s-au păstrat, dar se crede că ele au servit ca prototipuri pentru iconografia marială. Maica Domnului a fost reprezentată şi singură ca Orantă — rugându-se pentru oameni (aşa cum apare în icoana Deisis), dar cel mai frecvent este înfăţişată ca Maica lui Dumnezeu cu Pruncul în braţe (vezi Ipsotitera ) fie numai bust — cum o vedem în icoana împărătească de pe catapeteasmă şi în icoanele mobile, în genera — fie în întregime, cum apare pe bolta altarului, stând pe tron, încadrată de îngeri. Tipurile de icoane atribuite Sf. Ev. Luca sunt: Hodighitria (Călăuzitoarea) şi Glycofilusa (Dulce-iubitoarea). În afară de acestea, care sunt cele mai răspândite şi mai cunoscute, mai sunt şi alte tipuri iconografice ale Sf. Fecioare, ca cel aflat pe frescele din catacomba Priscilla (sec. II, Roma), numit Galactrofusa (Hrănitoarea cu lapte), care o înfăţişează pe Maica Domnului, alăptându-şi Pruncul. La Athos se află unele dintre cele mai vechi tipuri de pe iconostas: Panaghia Triherusa — Preasfânta cu trei mâini şi Eleusa — Milostiva (vezi Hodighitria , Glycofilusa şi Eleusa ). Reprezentarea iconografică a Maicii Domnului ilustrează şi momente din viaţa ei: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului şi Adormirea Maicii Domnului.