ipsistari
(ὕψιστος ipsistos = suprem, cel mai înalt; Ὕψιστος Ipsistos = Cel mai înalt, Dumnezeu)
adepţi ai unei învăţături religioase care propovăduia adorarea unui singur Dumnezeu, cel mai înalt, învăţătură care nu era nici creştinism curat, nici iudaism. Ipsistarii lepădaseră idolii şi jertfele păgâneşti, dar venerau focul şi lumina; respectau legea divină cu privire la mâncări oprite, dar respingeau tăierea împrejur (botez iudaic). Despre ipsistari vorbeşte Sf. Grigorie de Nazianz, în Apologia Sf. Vasile (trad. Pr. N. Donos).
|