— se numeşte în popor marele praznic împărătesc care este înălţarea la cer a Domnului (Ἠ Ἀνάληψις τοῦ κυρίου — I Analipsis tu Kiriu; Ascensio Domini; Vozneşenie Gospodare). Se sărbătoreşte la 40 de zile după Paşte, în joia săptămânii a şasea după Înviere, când Domnul Iisus Hristos S-a înălţat la cer (Marcu 16,19; Luca 24, 5; Fapte 1, 2-12). Este una dintre cele mai vechi sărbători creştine menţionate de Constituţiile Apoştolice (sec. II). Sărbătoarea a căpătat o mare solemnitate mai ales din sec. IV, când Sf. împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat o vestită biserică (Eleona), pe muntele Eleonului sau al Măslinilor, în Ierusalimin, de unde Mântuitorul S-a înălţat la cer. Creştinii se salută în această zi cu formulala „Hristos S-a înălţat“; este Ziua Eroilor (se face pomenirea ostaşilor morţi pe front).