Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Iad Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Iad

Infern

(lat. inferna,-orum — iadul, gr. Ἅιδης, ὁ — u aidis = iad, chinurile iadului şi gr. γέεννα, ἡ — gheena = iad)
— se numeşte, în concepţia religioasă, locul de ispăşire după moarte, unde se duc sufletele celor păcătoşi. În iconografia ortodoxă (Icoana Judecăţii de apoi), iadul este închipuit ca un râu de foc undeva în adâncul pământului, în care sufletele celor păcătoşi sunt aruncate de diavoli şi supuse la tot felul de chinuri (Ex. În pictura exterioară la mănăstirile din Moldova — la Suceviţa, Voroneţ, Moldoviţa ş.a. — este zugrăvită pe peretele de apus, la intrarea în biserică, această imagine a iadului, în icoana Judecăţii din urmă). În Noul Testament sunt numeroase locurile în care se vorbeşte despre iad (I Petru 3, 18-19; Romani 10, 7 etc), conceput chiar ca un foc chinuitor, cum citim în parabola spusă de Iisus despre „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr“: murind şi bogatul a ajuns „în iad“ de unde „ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut... pe Avraam“, către care s-a rugat, „strigând...: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi limba, căci mă chinuiesc în această văpaie“ (Luca 16, 23-24). Iadul ca loc de pedeapsă şi cumplită suferinţă în lumea cealaltă rezultă şi din finalul Parabolei talanţilor spusă pe Muntele Măslinilor, unde, într-un şir de cuvântări, caută să pregătească pe ascultătorii Săi pentru viaţa de apoi, când cei necredincioşi vor fi aruncaţi „întru întunericul cel mai din afară“, unde, „va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei, 25, 30; 24, 51). Ca loc al pedepsei veşnice prin foc, iadul a fost numit şi Gheena. Denumirea de Gheena vine de la numele unei vâlcele aşezată la sud-est de Ierusalim şi care se numea Ghe Hinom — valea lui Hinom (Iosua 15, 8) unde, pe vremea lui Solomon, când se instalase iar în ţară închinarea la idoli, erau jertfiţi copii zeului Moloch. După întoarcerea din robia babiloniană, iudeii au considerat acest procedeu ca o barbarie, iar locul, atât de odios, încât nu l-au mai socotit demn decât să se depoziteze în el gunoaiele şi toate spurcăciunile, care trebuia să fie arse, fapt pentru care acolo se întreţinea un foc continuu(MDNT, p. 47-48). De aici, probabil, şi cuvântul „Gheenă“, cum se numesc crematoriile (locul de ardere a gunoaielor) din blocurile de locuit.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact