oficiant în cultul islamic (mahomedan), în religia mahomedană nu există o preoţie propriu-zisă, ci funcţionari religioşi. Aceştia au diferite denumiri, potrivit cu funcţia pe care o au de îndeplinit în cadrul cultului, care se reduce în esenţă la rugăciunea rituală pe care musulmanii (mahomedanii) o pot face în orice loc socotit curat din punct de vedere religios. Ei au însă şi clădiri speciale, numite moschei sau
geamii, care servesc pentru rugăciunile în comun, printre care un loc deosebit îl ocupă rugăciunea de Vineri la amiază. Conducătorul acestor rugăciuni publice, făcute în comun de credincioşi, se numeşte
imam sau
khatib; o altă funcţie este aceea de
sheykh, adică acel care predică sau are un grad mai înalt în conducerea comunităţii. Alt slujitor în cadrul cultului este
muezinul (muezin), al cărui rol este de a se urca în balconul de lângă vârful minaretului (turnul moscheii) de unde, cu o voce puternică, cheamă pe credincioşi la rugăciune în zilele de vineri şi de sărbători. Toate aceste servicii sunt îndeplinite în moscheele mai mici de un singur oficiant, care este imamul. Şeful religios al unei comunităţi mai mari, unde există o moschee principală cu mai mulţi oficianţi, se numeşte
muftiu (
müfti = judecător, în lb. turcă). Conducătorul cultului islamic dintr-o ţară se numeşte
Marele Muftiu sau
Sheykh-ul islam (şeic), căruia
califul îi încredinţa conducerea tuturor funcţionarilor religioşi (IR, p. 174); vezi şi
calif ,
islamismul .