luarismul
după numele lui Isaac Luria, sec. XVI, întemeietorul lui, este un curent religios apărut în sânul kabalismului (iudaic), în care se practica un misticism bazat pe latura practică a cultului, în scopul de a ajunge la trăiri extatice prin rugăciune şi meditaţie prelungită, precum şi de a-l ajuta pe practicant, prin exerciţii ascetice, folosirea amuletelor, chemarea spiritelor, combinaţii de numere şi semne alfabetice să obţină puteri supranaturale. Luarismul întreţinea ideea mesianică atât de intens, încât unul dintre membrii săi, Sabattari Zevi (sec. XVII), pretindea chiar că este Mesia; acest aventurier a părăsit în cele din urmă iudaismul şi a trecut la mahomedanism.
|