patriarh al Vechiului Testament (sec. XIX î.Hr.), a fost fiul lui Terah, descendent din neamul lui Sem, unul din fiii lui Noe, cel care, pentru credinţa sa într-un singur Dumnezeu, a fost mântuit de Dumnezeu de potop şi a salvat astfel neamul omenesc şi viaţa pe pământ. Când Dumnezeu a alungat din rai, blestemându-i pe primii oameni pentru păcatul neascultării şi nesocotirii cuvântului dumnezeiesc, nu i-a părăsit cu totul, ci le-a dat speranţa trimiterii pe pământ a unui Mântuitor care să le spele păcatul şi să mântuiască neamul omenesc. Pentru împlinirea acestei promisiuni, Dumnezeu l-a ales pe
Avram (aşa se numea înainte de a fi ales), care trăia cu familia sa în cetatea Ur din Caldeea (în Mesopotamia) şi i-a poruncit să se stabilească în ţara Canaanului. Aici
Avram, care şi-a schimbat acum numele în
Avraam în urma legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu el (Facere 12, 1-2), a dat naştere
poporului ales numit Israel, după numele unuia dintre urmaşii lui
Avraam, Iacov-Israel, fiul lui Isaac şi părintele celor douăsprezece seminţii ale poporului evreu. Din acest popor ales (Deuteronom 14,1-2), al lui Israel, care a dus mai departe credinţa într-un singur Dumnezeu, avea să se nască Iisus Hristos, Mântuitorul, care să ridice păcatul lumii (Facere 12, 1-5; Fapte 7, 1-8); v.
Ismael ,
islamismul .