Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » apocrif Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

apocrif

(de la ἀποκρύπτω — apokripto = a ascunde, ἀπόκρυφος — apokrifos = ascuns, nesigur, secret)
apocrife — cărţi pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaşte ca inspirate şi autentice şi nu le admite în Sf. Scriptură. Cărţile apocrife ale Vechiului Testament îşi au originea în scrierile compuse de unii iudei care, după obiceiul popoarelor păgâne (asirieni, babilonieni, greci, romani) de a scrie astfel de cărţi şi a le atribui zeilor, cuprindeau învăţături ascunse destinate celor iniţiaţi; aceşti iudei au compus şi ei astfel de cărţi, pe care le atribuiau unor personaje din Sfânta Scriptură (regi sau profeţi) pentru a le da autoritate. Aceste cărţi, cuprinzând învăţături secrete, pretindeau chiar că ua caracter sacru şi revelat şi caută să fundamenteze filozofic, alegorii, simboluri şi nume enigmatice, pentru a explica misterele divine şi umane, fenomenele naturale şi interpretarea scrierilor biblice, mai ales pe cele privitoare la profeţiile mesianice. Printre aceste apocrife sunt: Cărţile Sibiline (cu caracter profetic), după modelul oracolelor greceşti; Cartea Enoh, care vorbeşte despre îngeri, despre soarta cerului şi a pământului, despre Mesia ş.a.; Cartea numită „Mica Geneză“, care tratează despre istoria poporului evreu până la ieşirea din robia egipteană şi instituirea sărbătorii pascale; o apocrifă poetică e „Psaltirea lui Solomon“, şi una cu caracter apocaliptic e „Apocalipsa lui Baruh“ ş.a.; pentru Noul Testament apar în sec. al II-lea „Evangheliile apocrife“. Cărţile apocrife, deşi interesante prin conţinutul lor, sunt totuşi interzise de Biserică, unele dintre ele cuprinzând chiar idei eretice sau lucruri ascunse, obscure. După modelul acestor apocrife din literatura religioasă, au apărut şi cărţile apocrife populare, bazate pe legende religioase (Nicolae Carrtojan, Cărţile populare în literatura românească, vol. I, Bucureşti, 1929, vol. II. 1940.).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact