— este o reprezentare simbolică a genealogiei lui Iisus, atât în iconografia apuseană cât şi în cea râsăriteană, ortodoxă. Tema apare în sec. XI, într-o miniatură, pe un Evanghelier din din Praga, unde e reprezentat Iesei şi Isaia Proorocul, din textul căruia — „O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un lăstar din rădăcinile lui va da“ (Isaia 11,1) — se inspiră pictura. Din sec. XII, reprezentarea acestei teme e confirmată de Erminiile athonite. La noi, în sec. XVI, e ilustrată în pictura exterioară,în mari panouri, la Voroneţ, Humor, Vatra Moldoviţei, Sf. Ioan cel nou de la Suceava, pe suprafaţa zidului de miazăzi, în dreptul naosului. Scena înfăţişează pe Iesei, tatăl lui David, culcat, dormind. Din pieptul lui răsare tulpina unei viţe, din care se desfac trei ramuri principale, pornind fiecare în direcţii diferite, încolăcindu-se din loc în loc în rotocoale, (medalioane) cu frunziş sărac sau în corole de flori, în care sunt zugrăvite miniatural, chipurile câtorva dintre principalii strămoşi după trup ai Mântuitorului, enumeraţi în cartea genealogiei Sale — până la David, fiul lui Iesei, şi Iesei, „rădăcina“ (Matei 1, 1-17 şi Luca 3, 23-38); sunt zugrăvite şi chipuri de prooroci care au prezis întruparea şi Naşterea Domnului din Fecioară. Cel mai bine s-a păstrat pictura acestei teme la Voroneţ, unde ocupă aproape toată suprafaţa exterioară a peretelui sudic şi e zugrăvită pe fond verde; în alte biserici această pictură se află în pronaos, pe peretele de apus, sus, deasupra uşii. Tema o găsim şi în cântările Bisericii (Catavasiile Crăciunului, peasna a IV-a), unde Iesei e comparat cu rădăcina sau tulpina unei viţe din care a odrăslit, ca o mlădiţă tânără, Hristos-Mântuitorul prin Sf. Fecioară: „toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din fecioară ai odrăslit“ (Minei pe decembrie). Inspirându-se din această cântare, zugravii au ilustrat-o cu ajutorul motivului viţei de vie, motiv foarte răspândit în Asia.