Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Maslu Formularul 2% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 2%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Maslu

Sfântul Maslu

(gr. τὸ Εὐχέλαιο, — to Evhelaio = Eleoungere; slv, Sveatâi Eléa, Eleosveştenia = ungerea cu untdelemn, slujba untdelemnului; de la vechiul slav „Maslo“ = ungere)
— este slujba sfântă a Tainei vindecătoare de suferinţă şi boli, prin care Biserica se roagă pentru sănătatea bolnavilor şi le acordă iertarea păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Slujba Sf. Maslu trebuie săvârşită, după tradiţia Bisericii, de către şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Sf. Duh (Isaia 11,2-3). Şapte este un număr simbolic care aminteşte şi unele fapte din Sf. Scriptură, a Legii vechi, prin care s-a arătat puterea lui Dumnezeu, ex.: întorcându-se în Canaan, iudeii au cucerit prima cetate, după intrarea în ţară, Ierihonul, care n-a căzut decât după ce a fost înconjurat a şaptea oară (Iosua, cap. 6); spre a dovedi păgânilor preoţi ai lui Baal puterea adevăratului Dumnezeu, proorocul Ilie s-a rugat de şapte ori şi Dumnezeu a aprins rugul şi a pus capăt cumplitei secete, slobozind ploaia pe pământ (III Regi, cap. 18). Taina Sf. Maslu e numită de Biserica greacă Heptapadion adică „taina celor şapte preoţi“, şi în slv. soboravanie, adică „slujba adunării“ sau soborul preoţilor. Fiindcă nu totdeauna e posibil să fie şapte preoţi, se poate să slujească şi trei (care e numărul Sf. Treimi), iar la nevoie şi numai doi şi numai în cazuri extreme (când e vorba de satele de munte, unde abia ajunge un preot) poate sluji şi numai unul singur, deşi este împotriva Tradiţiei şi a Sf. Scripturi, care spune: „Să cheme preoţii Bisericii“ (Iacov 5,14), deci „preoţii“ — nu un singur preot. De altfel e greu de a sluji un singur preot, slujba fiind lungă (trebuie citite şapte Apostole, şapte Evanghelii şi şapte rugăciuni diferite pentru binecuvântarea untdelemnului şi pentru vindecarea bolnavului). Sf. Maslu se face nu numai la căpătâiul celui bolnav, ci şi în biserică, pentru cei sănătoşi, în anumite zile din Post; acesta este Maslul de obşte (pentru toţi credincioşii), care se face în Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, în amintirea ungerii cu mir a picioarelor Mântuitorului de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 38). De altfel se face şi Joi sau Vineri, şi chiar Sâmbătă, din aceeaşi săptămână a Patimilor, pentru cei sănătoşi, în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu miresme, de către femeile mironosiţe, la punerea Lui în mormânt. Slujba Maslului se săvârşeşte înaintea unei mese, pe care se aşează Sf. Evanghelie, lumânările (de obicei şapte), un vas cu grâu sau cu făină, un vas cu untdelemn şi şapte beţişoare de busuioc, înfăşurate cu vată, pe care preoţii le înmoaie în untdelemn, după ce l-au binecuvântat şi vor unge pe cel bolnav. Rânduiala slujbei este cuprinsă în cartea de slujbă numită Molitfelnic. Untdelemnul rămas la Sf. Maslu, fiind binecuvântat de preoţi, prin chemarea lui Dumnezeu, este sfinţit şi plin de darul Duhului Sfânt şi de aceea trebuie păstrat, ca şi făina rămasă, la loc curat şi cinstit, pe o policioară lângă icoană şi se foloseşte în scopuri evlavioase, având puterea de a vindeca suferinţele trupului şi de a sfinţi sufletele, de a curaţi păcatele, fiindcă împărtăşeşte (aduce) omului mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Se obişnuieşte ca din făina şi untdelemnul de la Sf. Maslu să se facă o turtită din care va mânca cel bolnav, dar şi cei sănătoşi; din faină, în unele regiuni se fac prescuri pentru Sf. Liturghie, iar untdelemnul se pune în candelă la biserică sau şi în casă (Liturgica Specială, Bucureşti, ed. a II-a. 1985.).


Site-ul Sfaturi Ortodoxe
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact