(de la slv. „cescresnie“ = înviere, duminică) sau stihiri ale Învierii (gr. τὰ ἀναστασίματα — ta anastasimata, ἀνάστασις, ἡ — anastasis = înviere) şi Eotinale (gr. ἐωθινὸς — eotinos = matinale, de dimineaţă) sau Mânecânde

— cântări matinale, pentru că în toate este vorba de „mânecarea“, adică mergerea la mormântul Domnului, dis-de-dimineaţă, în ziua învierii, a femeilor mironosiţe; aceste 11 stihuri (tropare) ale învierii stau în strânsă legătură cu cele 11 Evanghelii ale învierii (care se citesc duminica dimineaţa, la Utrenie), pe care le parafrazează (comentează) şi se cântă la Slava Laudelor, în rânduiala Utreniei duminicilor (se află în Octoihul mare şi în Catavasier). Au fost compuse în sec. IX-X, de împăratul bizantin Leon Filozoful.