— numele statului papal şi reşedinţa papilor, la Roma; şi-a luat numele de la „Vaticanus mons“, o colină din vestul Romei, pe malul drept al Tibrului, dar care nu făcea parte din numărul celor şapte coline, pe care este construit oraşul. Pe această colină, se crede că au fost palatele şi grădinile lui Nero, împărat roman (sec. I d.Hr.), mare persecutor al creştinilor, despre care se spunea că-şi lumina noaptea grădinile cu trupurile creştinilor, arşi de vii şi folosiţi în loc de torţe. Pe locul ruinelor, în amintirea creştinilor ucişi de persecutori, împăratul Constantin cel Mare a zidit o biserică (sec. IV d.Hr.); în jurul ei s-au făcut cu timpul, spitale, cimitire ş.a. Toate acestea s-au numit Vaticanus, de la numele colinei. În sec. XIV (1377), papii şi-au mutat aici reşedinţa din Lateran. Tot aici au revenit după captivitatea de la Avignon. În sec. XV a început construirea basilicii Sf. Petru, pe locul bisericii lui Constantin cel Mare, şi unde, după tradiţie, a fost înmormântat Sf. Apostol Petru. Aici a început şi construirea palatului papal, care, de-a lungul timpului, a devenit o adevărată cetate (Citta del Vaticano), în ansamblul căreia intră: biserica Sf. Petru, palatul (construit după planurile marelui arhitect Bramante), muzeul, foarte diversificat, cuprinzând secţii de artă antică (sculptură, pictură, tapiţerie, hărţi), fiecare realizată, în timp, prin ambiţia, cheltuiala şi stăruinţa unui papă remarcabil. De o mare bogăţie şi valoare este Biblioteca Vaticanului, datând din sec. XV (papa Nicolaeal V-lea i-a pus bazele). În incinta palatului se află faimoasa Capelă Sixtină, o strălucită pinacotecă, datorată celor mai mari pictori italieni culminând cu picturile lui Rafael, Leonardo da Vinci şi Michelangelo (care a pictat bolta). Tratatul din 1929 (Lateran) a recunoscut existenţa statului papal, numit Vatican (Statto della Citta del Vaticano), centru universal al vieţii religioase catolice, având ca şef suprem pe Papa.