Sir 09:17
Un lucru făcut de mână de meşter merită laudă,
 dar cel ce cârmuieşte poporul să fie iscusit în cuvânt.
Pr 16
CAPITOLUL 16
Îndemnuri la smerenie, dreptate şi înfrânare.
1Inima omului să gândească ce e drept,
pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă.
2Ochiul care se desfată'n frumuseţe veseleşte inima
şi o veste bună îngraşă oasele.
3Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine,
dar cel ce ţine seamă de mustrări îşi iubeşte sufletul.
4Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune,
iar răsplata ei e înalta cinstire.
5Toate lucrurile celui smerit sunt vădite'n faţa lui Dumnezeu,
iar cei necredincioşi vor pieri în ziua cea rea.
6Tot cel ce are inima mândră e necurat în faţa lui Dumnezeu,
iar cel ce dă mâna cu nedreptate nu va rămâne nepedepsit.
7Începutul căii celei bune este a face dreptate,
căci ea e primită de Dumnezeu mai mult decât a-I aduce jertfe.
8Acela care-L caută pe Domnul va afla cunoaştere cu dreptate,
iar cei ce-L caută drept, pace vor afla.
9Toate lucrurile Domnului sunt făcute cu dreptate,
iar necredinciosul e păstrat pentru ziua cea rea.
10Rostire insuflată a e pe buzele regelui
şi'n judecată gura lui nu va rătăci.
11Înclinarea cumpenei e dreptate de la Domnul
şi măsuri drepte sunt lucrurile Lui.
12Răufăcătorul e urâciune în faţa regelui,
căci scaunul de domnie e întemeiat pe dreptate.
13Buzele drepte îi sunt bineprimite regelui
şi el iubeşte cuvintele drepte.
14Mânia regelui e solul morţii;
dar omul înţelept îl va îmblânzi.
15Fiul unui rege se află în lumina vieţii,
iar bineplăcuţii săi sunt ca un nor de ploaie târzie.
16Cuiburile înţelepciunii sunt mai alese decât aurul
şi cuiburile cunoaşterii sunt mai alese decât argintul.
17Cărările vieţii abat de la rău,
iar căile dreptăţii sunt lungime de viaţă.
18Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi,
iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi.
19Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte sufletul,
iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi opreşte gura.
20Mândria merge înaintea nimicirii,
iar înaintea căderii, gândul cel rău.
21Mai bun este cel blând cu smerenie
decât cel care împarte prăzile cu cel mândru.
22Isteţul în tot ce face îşi află bunătăţi,
iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit.
23Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi pe cei pricepuţi,
dar cei cu vorbe dulci îşi vor auzi mai multe.
24Cugetarea e un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
dar învăţătura nebunilor este rea.
25Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i iese din gură,
pe buze el poartă cunoaştere.
26Fagure de miere sunt cuvintele bune
şi vindecare sufletului e dulceaţa lor.
27Sunt căi care i se par omului drepte,
dar capătul lor cată spre fundul iadului.
28Omul care munceşte, pentru el munceşte
şi-şi alungă propria sa prăbuşire,
dar omul sucit b îşi poartă pieirea în propria sa gură.
29Omul fără minte îşi sapă luişi răul
şi foc îşi adună pe buze.
30Omul sucit răspândeşte răul
şi făclie vicleană le aprinde celor răi,
iar pe prieteni îi desparte.
31Omul nelegiuit îşi înşală prietenii
şi-i îndrumă pe căi care nu sunt bune.
32Cel ce se uită ţintă plănuieşte blestemăţii
şi dacă-şi muşcă buzele alege tot ce-i rău;
acela e un cuptor al răutăţii.
33Bătrâneţea e cununa cinstirii,
dacă se află în căile dreptăţii.
34Omul încet la mânie e mai bun
decât cel puternic, c
iar cel care-şi stăpâneşte firea
e mai bun decât cel ce stăpâneşte o cetate.

35Celor nedrepţi le vin toate din lăuntrul lor,
dar toate cele drepte vin de la Domnul.