Lc 17Despre poticniri. Despre iertarea fratelui tău. Puterea credinţei. Vindecarea celor zece leproşi. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu. |
1 | Şi le-a zis ucenicilor Săi: E cu neputinţă ca poticnirile a să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin: |
2 | mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s'ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici. |
3 | Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. |
4 | Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l. |
5 | Şi au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa. |
6 | Iar Domnul a zis: De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v'ar asculta. |
7 | Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!, |
8 | şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? |
9 | Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. |
10 | Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem. |
11 | Şi a fost că pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, |
12 | intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe. |
13 | Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne! |
14 | Şi văzându-i, El le-a zis: Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit. |
15 | Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. |
16 | Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. |
17 | Şi răspunzând Iisus, a zis: Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt? |
18 | Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam? |
19 | Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. |
20 | Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. b |
21 | Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. |
22 | Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n'o veţi vedea. |
23 | Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei. |
24 | Că după cum fulgerul, fulgerând dintr'o parte de sub cer luminează pân'la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. |
25 | Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta. |
26 | Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: |
27 | Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până'n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi. |
28 | Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, c |
29 | dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. |
30 | La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. |
31 | În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi. |
32 | Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. |
33 | Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie d. |
34 | Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într'un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. |
35 | Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. |
36 | Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa. |
37 | Şi, răspunzând, I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii. |