Lc 17:06
Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v'ar asculta.
Mt 13
Şapte parabole despre împărăţia cerurilor. Iisus nu este primit în patria Sa.
1În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S`a aşezat pe ţărmul mării. a
2Şi s`au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm
3Şi multe lucruri le-a grăit El în parabole b, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
4Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5Altele au căzut pe loc pietros, unde n'aveau pământ mult, şi au răsărit de'ndată, pentru că n'aveau pământ adânc;
6dar când s'a ridicat soarele s'au ofilit şi, neavând rădăcină, s'au uscat.
7Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
10Şi apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbeşti în parabole?“
11Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s'a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s'a dat.
12Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are. c
13De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă.
14Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.
15Căci inima acestui popor s'a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.
16Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n'au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n'au auzit.
18Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului:
19La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s'a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum.
20Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de'ndată cu bucurie,
21dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte.
22Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor.
23Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci“.
24Altă parabolă le-a pus lor înainte, zicând: „Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu omul care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
25Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s'a dus.
26Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s'a arătat şi neghina.
27Şi venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, oare n'ai semănat tu sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?
28Şi el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut asta. Iar slugile i-au zis: Vrei deci să ne ducem şi s'o plivim?
29El însă a zis: Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
30Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; iar la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s'o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu“.
31O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
32Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui“.
33Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s'a dospit toată“.
34Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia,
35ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la'ntemeierea lumii.
36Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s'au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină“.
37Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului,
38iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii Celui-Rău.
39Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.
40Şi după cum se strânge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui toate pietrele de poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea,
42şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit, să audă!
44Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune;
46şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s'a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
47Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti;
48iar când s'a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
49Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi d
50şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51Înţeles-aţi toate acestea?“ Zis-au Lui: „Da, Doamne!“
52Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi“. e
53Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo.
54Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?
55Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama sa Maria şi fraţii săi Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56Şi surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?“...
57Şi se poticneau întru El f. Iar Iisus le-a zis: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui“.
58Şi n'a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.