Lc 17:03
Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l.
Sir 19
CAPITOLUL 19
Despre înfrânare, limbuţie şi dojană. Adevărata şi falsa înţelepciune.
1
Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi;
 cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. a
2
Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi;
 cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut;
3
moliile şi viermii îl vor moşteni
 şi omul netemător îşi va pierde viaţa.
4
Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger b,
 iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău.
5
Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,
6
 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.
7
Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s'a spus ţie,
 că nu vei pierde nimic;
8
prieten sau duşman, nu spune nimănui
 şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;
9
te va asculta, se va păzi de tine
 şi, la o anume vreme, te va urî.
10
Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!;
 fii liniştit: nu te va face să crăpi!
11
Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri,
 aşa precum femeia care naşte prunc. c
12
Săgeată înfiptă în coapsă,
 aşa e o vorbă în pântecele nebunului.
13
Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n'a făcut nimic,
 dar, dacă a făcut ceva, nu va mai face.
14
Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n'a spus nimic
 şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou.
15
Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară, d
 dar nu da crezare la tot ce se spune.
16
E câte unul care-o scrânteşte, dar nu cu dinadinsul:
 cine n'a greşit vreodată cu vorba?
17
Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa
 şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt.
18
Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, e
 iar înţelepciunea Îi câştigă iubirea.
19
Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii;
 cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.
20
Toată înţelepciunea e frica de Domnul
 şi'n toată înţelepciunea e plinirea legii.
21
Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!“,
 chiar dacă pe urmă o face, îl supără pe cel care-l hrăneşte. f
22
Ştiinţa răului g, nu aceasta e înţelepciunea;
 înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.
23
Există un soi de iscusinţă care e urâciune;
 cel lipsit de înţelepciune e un nerod.
24
Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul]
 decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea.
25
Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă,
 şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea.
26
E câte unul care merge încovoiat de întristare,
 dar cu lăuntrul plin de vicleşug:
27
îşi ascunde faţa, se face că n'aude
 şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă'n spate.
28
E câte unul prea slab spre a păcătui,
 dar când îi vine bine, face rău.
29
Pe om îl cunoşti după cum arată;
 pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el;
30
haina omului, dinţii când râde
 şi călcătura omului arată ce e el.