Lc 17:10
Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“.
Iov 22
CAPITOLUL 22
Cuvântul lui Elifaz.
1Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:
2
„«Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?» a
3
Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş?
  sau care-I e folosul că'n calea ta eşti drept,
4
sau, de te bagă'n seamă, Se pleacă să te mustre
  şi, mai mult, să şi vină cu tine'n judecată?
5
Au nu cumva grozavă e răutatea ta
  şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?
6
Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic
  şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;
7
tu gurile'nsetate nu le-ai umplut cu apă
  şi n'ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;
8
pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă,
  dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;
9
pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală,
  şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.
10
De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te'mpresoară
  şi te-a cuprins deodată război de necrezut.
11
Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric,
  şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă b.
12
Au Cel ce locuieşte în ceruri c nu priveşte
  şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?
13
Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare?
  cum poate El prin ceaţă să facă judecată?
14
că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,
  plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer... d
15
Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche
  pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,
16
cei ce-au fost duşi la vale cu mult'naintea vremii?:
  tari temelii avură; acum, puhoi de ape. e
17
Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul“?
  ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul“?
18
El însă îi umpluse de bunătăţi prin case,
  dar sfatul necredinţei departe e de El.
19
Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând,
  iar cel fără prihană îşi bate joc de ei:
20
Vedeţi cum bunăstarea din case li s'a dus,
  iar ce-a rămas dintr'însa mâncat va fi de foc...
21
Fii aspru'n tine însuţi, de stărui în răbdare,
  şi dup'aceea roada-ţi va fi'ntru bunătăţi.
22
Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire,
  şi graiurile Sale la suflet să le pui.
23
Dacă te'ntorci la Domnul şi'n faţă-I te smereşti
  şi'nlături nedreptatea din vieţuirea ta,
24
El pulberea ţărânii o va preface'n pietre,
  şi pietrele din prunduri în aur de Ofir f;
25
şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă
  şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.
26
Or, numai dup'aceea vei îndrăzni la Domnul
  şi ochii tăi căta-vor cu veselie'n cer;
27
spre El vei face rugă şi El te-o asculta
  şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;
28
va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă
  şi'n drumurile tale va străluci lumină.
29
Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ,
  iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.
30
Tot El îl liberează pe cel nevinovat;
  acum te mântuieşte'ntru mâinile curate!“