Cugetare
S-a dus odată avva Matoe de la Raithú înspre părţile magdolilor, cu fratele lui. Atunci episcopul a pus mâna pe bătrân de l-a făcut preot. Pe când mâncau ei împreună, i-a zis episcopul: Iartă-mă, avvo; ştiu că nu vroiai acest lucru, dar am cutezat să fac aşa, ca să fiu binecuvântat de tine. Şi gândul meu voia puţin îi zise bătrânul cu smerenie dar mă mâhnesc că trebuie să mă despart de fratele care e cu mine. Că nu pot să fac toate rugăciunile singur. Dacă ştii că e vrednic, eu îl hirotonesc. Dacă e vrednic, nu ştiu; ştiu că e mai bun decât mine. Şi l-a hirotonit şi pe el. Apoi s-au săvârşit amândoi, fără să se apropie de altar ca să facă liturghie. Bătrânul zicea: am încredere în Dumnezeu, că nu voi avea osândă mare din pricina hirotoniei, devreme ce nu fac liturghie. Că hirotonia este a celor neprihăniţi.
|