A spus avva Ilie, al diaconiei: ce izbândeşte păcatul acolo unde este căinţă? La ce foloseşte dragostea, acolo unde este mândrie?

< Trimite >

A mai spus: oamenii sunt cu mintea ori la păcate, ori la Hristos, ori la oameni.

< Trimite >

Au venit la el fraţi şi l-au întrebat:
– Ce înseamnă ceea ce scrie în cartea lui Iov: „nici cerul nu e curat dinaintea lui” (Iov 15, 15)?
– Fraţii şi-au lăsat păcatele lor şi se îngrijesc de ceruri. Iată tâlcul cuvântului: fiindcă numai El este curat, de aceea se spune „nici cerul nu e curat”.

< Trimite >

A mai zis: aminteşte-ţi mereu de ieşirea ta şi nu uita de judecata veşnică, şi nu va fi greşeală în sufletul tău.

< Trimite >

Tot el a spus: păcatele drepţilor sunt în jurul buzelor, dar ale celor necredincioşi din tot trupul. De aceea cântă David, „pune Doamne strajă gurii mele şi îngrădire împrejurul buzelor mele”, şi „am spus că voi păzi căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea”.

< Trimite >

A mai spus: mare întărire împotriva păcătuirii este citirea Scripturilor.

< Trimite >

Spunea avva Pimen, că un frate a venit la avva Ammoe, cerându-i un cuvânt. Deşi a rămas şapte zile la el, nu i-a răspuns bătrânul. Şi petrecându-l, i-a spus: mergi, ia aminte. Căci mie mi s-au făcut păcatele zid întunecat între mine şi Dumnezeu.

< Trimite >

A spus avva Agathon: să-mi fie cineva oricât de drag, dacă ştiu că mă trage în păcat, mă despart de el.

< Trimite >

I-a cerut un frate avvei Arsenie să audă un cuvânt de la el. Şi el i-a spus: pe cât îţi stă în puteri, luptă-te, ca truda ta lăuntrică să fie întru Dumnezeu şi vei birui patimile cele dinafară.

< Trimite >

Tot el sihăstrindu-se în viaţa singuratică, s-a rugat din nou cu aceleaşi cuvinte. Şi a auzit un glas spunându-i: Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, căci acestea sunt rădăcinile lipsei de păcate.

< Trimite >