A spus maica Theodora: sârguiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă. Precum arborii, dacă nu îndură ierni şi ploi, nu dau rod, tot aşa şi nouă, veacul acesta ne este iarnă (Faptele Apostolilor 14, 22) şi dacă nu trecem prin multe necazuri şi încercări, nu vom putea ajunge moşteni ai împărăţiei celei cereşti.

< Trimite >

Ajută-te şi cerul te va ajuta.

< Trimite >

Se spunea despre avva Theodor al Fermei, că ţinea trei lucruri ca fiind mai de căpetenie ca multe altele: neaverea, nevoinţa şi fuga de oameni.

< Trimite >

A mai spus: dacă nu cântă cugetul cu trupul împreună, zadarnică este truda. Dacă iubeşte cineva jalea, în urmă i se face spre bucurie şi odihnă.

< Trimite >

A spus iar că a rămas într-un templu, şi au venit dracii spunându-i:
– Pleacă din locul nostru.
– Voi nu aveţi loc.
Şi au început să-i risipească lujerii de curmal, iar bătrânul el tot aduna. Apoi diavolul l-a luat de mână, trăgându-l afară. Dar în poartă s-a prins bătrânul cu cealaltă mână de uşă, strigând: Iisuse, ajută-mă. Şi diavolul fugi de îndată. Bătrânul începu să plângă. Domnul îi zise:
– De ce plângi?
– Că îndrăznesc să apuce omul şi să facă aşa.
– Tu te-ai lenevit; căci când m-ai chemat, ai văzut cum m-am arătat ţie.
Spun asta, că e nevoie de osteneală multă, şi fără osteneală, nu poate cineva să-l aibă pe Dumnezeu cu sine, că pentru noi s-a răstignit.

< Trimite >

A mai spus avva Daniel: pe cât înfloreşte trupul, pe atâta se veştejeşte sufletul, şi pe cât se ofileşte trupul, pe atâta înfloreşte sufletul.

< Trimite >

Tot el a spus: când eşti în pace şi nu te lupţi, atunci smereşte-te mai mult, ca nu cumva, venind bucurie dinafară, să ne înfumurăm şi să fim iar daţi luptei. Căci adesea Dumnezeu pentru slăbiciunea şi neputinţa noastră nu îngăduie să fim înfruntaţi, ca să nu pierim.

< Trimite >

Se povestea despre vlădica Oxyrinhului, pre numele său avva Apfy, că era călugăr, care ducea un trai aspru. Când a ajuns episcop, a vrut să facă aceleaşi nevoinţe şi în lume, dar n-a izbândit. Şi s-a aruncat înaintea lui Dumnezeu, zicând: nu cumva din pricina vlădiciei m-a părăsit harul? Şi i s-a descoperit lui: nu; ci atunci era pustie, şi nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, şi te ajută oamenii.

< Trimite >

Avva Ammun nitriotul a venit la avva Antonie şi i-a spus:
– Eu mă ostenesc mai mult decât tine; cum de s-a mărit printre oameni numele tău mai mult ca al meu?
– Fiindcă eu îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine.

< Trimite >

A fost întrebat avva Agathon: ce e mare? truda trupească sau paza celor lăuntrice? Şi a răspuns: omul e ca pomul. Truda trupească sunt frunzele, şi paza celor lăuntrice rodul. Căci aşa spune Scriptura, „tot pomul care nu dă roadă se va tăia şi se va arunca în foc” (Matei III, 10), e vădit că toată truda noastră e pentru roade, adică paza minţii. Dar e nevoie şi de apărarea şi dichisul frunzelor, adică osteneala trupească.

< Trimite >