L-a întrebat un frate pe avva Ammona spunându-i: zi-mi un cuvânt. Iar el i-a spus: mergi, şi gândeşte aşa cum gândesc răufăcătorii din închisoare. Căci ei tot întreabă unde este stăpânul şi când vine, şi plâng din pricina aşteptării. La fel şi călugărul trebuie să ia aminte mereu şi să îşi mustre sufletul zicând: vai mie! cum voi sta la judecata lui Hristos şi cum mă voi dezvinovăţi? şi dacă te vei îngriji de asta mereu poţi să te mântuieşti.

< Trimite >

A mai spus: Dacă-l căutăm pe Dumnezeu, ni se va arăta, şi dacă îl ţinem, va rămâne cu noi.

< Trimite >

Tot el sihăstrindu-se în viaţa singuratică, s-a rugat din nou cu aceleaşi cuvinte. Şi a auzit un glas spunându-i: Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, căci acestea sunt rădăcinile lipsei de păcate.

< Trimite >

Arsenie, fiind încă la palat, se ruga de Dumnezeu zicând: Doamne călăuzeşte-mă cum să mă mântuiesc. Şi a auzit un glas spunând: Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui.

< Trimite >

A spus tot el: nimeni neispitit nu va putea merge în împărăţia cerurilor. Că de aceea se spune: înlătură ispitele şi nimeni nu mai e mântuit.

< Trimite >