Dervent - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dervent Formularul 2% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 2%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro

Dervent

Sfânta Mănăstire Dervent

Ridicarea bisericii Mănăstirii Dervent

În prezenţa comitetului de acţiune al Mănăstirii Dervent, a autorităţilor din Silistra, Ostrov, Călăraşi, a clerului din judeţ (20 de preoţi) şi a inginerului Săndulescu, precum şi a "peste 5000 de credincioşi" în iulie 1936 se punea piatra de temelie a viitoarei biserici. Dar este mai bine să dau citire unei ştiri redactate de Titi Popescu-Berca privitoare la acest fapt şi apărută în revista "Valuri Dunărene" din Silistra, în 1936, luna iulie, pag.14:

"Duminică 5 iulie (1936) a avut loc la Dervent (Durostor) punerea pietrei fundamentale a mănăstirii ce se va construi pe locul unde se găsesc crucile sfinte. Slujba religioasă a fost săvârşită de un sobor de preoţi în frunte cu PSS Episcop Gherontie. Răspunsurile bine reuşite au fost date de corul Catedralei din localitate (a se citi Silistra). După terminarea ceremoniei Pr. Stelian Popescu a făcut istoricul schitului Dervent şi a pomenit câteva din minunile săvârşite aci. După aceea prea sfinţia sa episcopul a arătat poporului însemnătatea Derventului şi a terminat rugându-se pentru sănătatea MS Regelui, Curţii Regale şi poporului întreg. La ceremonie a asistat o populaţie numeroasă venită din toată Dobrogea".

Acelaşi lucru îl aflăm din Hrisovul întocmit atunci de P. S. Episcop Gherontie: "Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună cu lucrarea Sfântului Duh, eu smeritul arhiereu Gherontie Nicolau, Episcop al Constanţei (Vechiul Tomis şi Durostorului), pus-am piatra de temelie acestui sfânt locaş, astăzi 5 iulie, anul mântuirii una mie nouă sute treizeci şi şase, în al VI-lea an de glorioasă domnie a M. S. Bine credinciosul nostru Rege Carol al II-lea, iar al păstoririi noastre al XI-lea şi al LXXI-lea al vârstei, ca să fie spre închinare credincioşilor ce vor alerga la minunile Sfintelor Cruci de aici, numit Dervent, judeţul Durostor, de pe marginea şoselei ce duce de la Târgul Ostrov la Constanţa". Cu această ocazie " ... am înfipt crucea şi am aşezat Sfintele moaşte cu Sfântul Mir, în partea de răsărit a Sfântului Locaş, afierosindu-l Prea cuvioasei Maicii noastre Paraschiva de la Epivat, ... "

Preocuparea Episcopiei pentru ridicarea sfântului locaş se va concretiza şi prin trimiterea unui călugăr în vederea strângerii de fonduri. În anul următor, odată începute lucrările de finisare a construcţiei de la Dervent (1937) P. S. Episcop Gherontie intenţiona "să ridice şi un dispensar unde să fie trataţi bolnavii din comunele învecinate; deşi în apropierea acestui punct sunt aşezate 5 sate, totuşi, în nici unul dintre ele nu se găseşte un dispensar".

Ierom. Natanail Iliescu, încă superiorul mănăstirii, raporta Episcopiei Constanţa că: "monahul Elefterie Mihail a trimis 10.600 lei de prin satele dobrogene unde era plecat a strânge ajutoare pentru clădirea bisericii" căci începuse zidirea ei, şi tot superiorul mănăstirii aducea la cunoştinţă sfintei Episcopii Constanţa, prin raportul numărul 10 din 31 martie 1937, că "ar dori să aibă 1000 călugări ca părintele Elefterie, şi cele 2 surori maici din comuna Independenţa - Ialomiţa".

Timp de mai bine trei ani, umblând cu căruţa din sat în sat pentru a stânge materiale de construcţie, uneori şi cereale de la oameni, pe care le vindea apoi statului, monahul Elefterie va reuşi să strângă o parte din banii necesari construirii bisericii. Evenimentele din 1940 - cu cel de-al II-lea război mondial - au împiedicat definitivarea lucrărilor, construcţia durând mai mulţi ani. Totuşi faima şi mai ales preţuirea pe care o aveau Sfintele Cruci de la Dervent în inimile credincioşilor a uşurat - parţial - munca părintelui, ţăranii ajutându-l "cu cai, cu căruţe şi cu braţele lor".

Pentru a înţelege cât de necesară era ridicarea unei biserici în această zonă, şi cu atât mai mult a unei mănăstiri - care au constituit întotdeauna un focar de răspândire şi de menţinere a creştinismului autentic - trebuie să precizăm că după patru secole de stăpânire otomană, bisericile şi aşa puţine existau doar la oraşe.

Deşi în 1940, cu ocazia unei vizite canonice în sudul Dobrogei - şi la Dervent "singura mănăstire din sudul Dobrogei"- se preconiza terminarea bisericii în acelaşi an, evenimentele istorice au împiedicat acest lucru. În curs de finalizare se aflau în aceeaşi vreme, chiliile monahilor şi "încăperile care vor adăposti suferinzii".

La împlinirea a 15 ani de arhipăstorie a P. S. Gherontie - 14 martie 1941 - Preotul M. Rădulescu va contura importanţa ridicării mănăstirii de la Dervent - atât pentru activitatea ierarhului, cât mai ales pentru credincioşi: "Dacă ar fi făcut numai Mănăstirea Dervent era de ajuns spre a-i rămâne numele nemuritor, iar folosul real prin vindecările şi alinările de suferinţe care se dobândesc acolo sunt realităţi care grăiesc de la sine". Deşi încă nu era terminată, biserica "poate sta alături de orice ctitorie domnească sau bisericească din ţară. înzestrată cu posibilităţi de existenţă ale convieţuitorilor de acolo, este organizată ca o chinovie, din timpurile de influenţă ale Bisericii Creştine".

Biserica este ridicată în stil bizantin, cu trei altare, în care paraclisul din stânga adăposteşte Crucea făcătoare de minuni şi are hramul Înălţării Sfintei Cruci (14 octombrie). Aici s-a renunţat la a se sluji întrucât exista deja obiceiul de a se dormi peste noapte la Sfânta Cruce. În mod curent se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu sau se citesc dezlegări pentru bolnavi. Paraclisul din dreapta este închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe(23 aprilie) - unde se slujeşte uneori iarna.

Temelia de piatră 1,80m în pământ + 1 metru în sus de la bază tot de piatră, pereţii sunt de cărămidă arsă, cu trei centuri legătură cu fier şi beton armat, iar acoperişul de tablă albă galvanizată. Toată această lucrare monumentală a fost terminată în 1942 şi sfinţită de P. S. Episcop Gherontie la 13 septembrie acelaşi an. Biserica principală cu hramul Sfintei Prea Cuvioasei Paraschiva se serbează la 14 octombrie.

Informaţiilor cu caracter cantitativ, de ordin cronologic sau administrativ le adăugăm prin mărturiile creştinilor pe cele cu privire la ctitorul bisericii. Poate că întreaga lucrare nu şi-ar atinge scopul fără a arăta locul şi însemnătatea pe care le-a avut părintele Elefterie Mihail în întreţinerea la Dervent a unei vieţi monahale autentice în condiţii nu tocmai prielnice.

[ Pagina = 1 ] [ Total = 49 înregistrări ] [ 10 înregistrări / pagină ]

[ Data Publicării: 2013-03-02 18:04:10 ]
Redăm mai jos un articol apărut în revista lunară eparhială de Constanţa, TOMIS, din anul 1942, nr. 8 şi 9, articol ce redă Cuvântarea Preasfinţitului Episcop Gherontie al Constanţei, cu ocazia sfinţirii bisericii de la mânăstirea Dervent.
† GHERONTIE

din mila lui Dumnezeu smeritul Episcop al Constanţei — vechiul Tomis şi Durostor — către credincioşii, cari sunt şi cari n'au putut fi de faţă la târnosirea bisericii şi inaugurarea Sfintei Mânăstiri Crucea de Leac dela Dervent, judeţul Constanţa, har vouă şi pace dela Domnul nostru Iisus Hristos, iar dela smerenia noastră arhierească salutare.

„Binecuvintează, Doamne, pre cei ce iubesc
„podoaba Casei Tale ; preaslăveşte-i pre ei
„cu dumnezeiasca puterea Ta, pace dăruieşte
„lumii Tale şi nu ne lăsa pre noi cei ce
„nădăjduim întru Tine“.


[ Data Publicării: 2013-03-01 14:04:10 ]
Redăm mai jos un document inedit tipărit la anul 1933 la Tipografia Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica document ce redă într-o limbă simplă şi sinceră istoria şi minunile Sfintelor Cruci de Leac de la Mănăstirea Dervent, până în perioada interbelică.
În partea de Sud-Est a Ţării noastre, româneşti, dincolo de Dunăre, în Dobrogea, în cuprinsul celei de Dumnezeu păzită Eparhia Constanţei-Tomisul istoric, de sub înţeleapta păstorire a Prea Sf. Episcop Gherontie, se află un semn minunat prin care Dumnezeu îşi arată puterea Sa, acum în zilele maşinismului şi radiofoniei, — şi mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, surzi, mulţi epileptici, etc. îşi capătă vindecare. Şi acest semn este o cruce de piatră care creşte singură din pământ.


[ Data Publicării: 2012-07-17 00:00:00 ]
Frumusetea meleagurilor dobrogene atrage de multi ani numerosi artisti plastici care doresc ca prin lucrarile lor sa descopere si sa recompuna locurile, pentru a ramâne marturie peste veacuri, dar si sa îmbogateasca patrimoniul cultural al Manastirii Dervent cu 'peisaje ce povestesc într-un limbaj propriu despre lumina si ambianta inconfundabila a incintei, despre vecinatatile dealurilor si apelor, despre continua rugaciune transmisa cerului printr-un ritm bine controlat arhitectural prin intermediul volumelor si culorilor acestei asezari monahale', dupa cum a precizat criticul de arta Alice Dinculescu, din cadrul filialei Constanta I a Uniunii Artistilor Plastici din România.
Astfel, cea de-a VII-a editie a Taberei internationale de creatie contemporana 'Dunarea si Dobrogea crestina' a fost dedicata picturii si, întrucât participa si artisti basarabeni, aflati pentru prima oara pe meleagurile dobrogene, în prima zi, luni, 9 iulie, au vizitat diferite locuri cu semnificatii deosebite pentru istoria, cultura si credinta noastra: monumentul si cetatea de la Adamclisi, ansamblul monahal de la Basarabi, Pestera Sfântului Andrei, noi lacasuri de cult, martirii de la Niculitel si Adamclisi, ghid fiindu-le parintele arhim. Andrei Tudor, staretul Manastirii Dervent. 'Toate aceste întâmplari ale unei tabere de creatie artistica au facut vizibila o zona a României încarcata de istorie si semnificatii, premiera absoluta în viata celor invitati, asa cum s-au exprimat cu placere si drag. Consideram ca aici, la Dervent, piatra de temelie pusa în urma cu sapte ani pentru fiintarea acestei tabere de creatie contemporana, aparte premiera ei în peisajul national al activitatilor de specialitate, a gasit capacitatea de comunicare, nu întâmplator, cu sufletul celui care creeaza. Experimentul, considerat asa la începuturile sale, a devenit un eveniment asumat, ale carui trairi sunt încarcate de rezonanta unor redescoperiri ale adevarurilor care conteaza. Fiecare editie a oferit participantilor contactul cu gânduri, sentimente si creatii ale celor care s-au straduit pentru definirea estetica a acestui asezamânt', a apreciat criticul de arta Alice Dinculescu. Tabara internationala de creatie se desfasoara sub egida Arhiepiscopiei Tomisului, prin organizarea directa a Manastirii Dervent în colaborare cu filiala Constanta I a Uniunii Artistilor Plastici din România.


[ Data Publicării: 2012-07-17 00:00:00 ]
Tabara Internationala de creatie contemporana ce are loc anual la Manastirea Dervent a ajuns la editia a 7-a - o editie dedicata in exclusivitate picturii - si se desfasoara in acest loc special pe parcursul intervalului 9-19 iulie 2012. Artistii invitati au devenit deja comunitate prin intermediul temei propuse , “Peisaj la Dervent”, care ii uneste in preocupari, descoperirea si recompunerea locurilor spre a deveni o marturie peste timp, asa cum au fost intelese, analizate si sublimate de catre ochiul atent al autorilor. Colectia de pictura a manastirii se va imbogati asadar cu un numar consistent de peisaje ce povestesc intr-un limbaj propriu despre lumina si ambianta inconfundabila a incintei, despre vecinatatile dealurilor si apelor, despre continua rugaciune transmisa cerului printr-un ritm bine controlat arhitectural prin intermediul volumelor si culorilor acestei asezari monahale. Structura taberei din acest an a fost gandita astfel incat fiecare sectiune a activitatii de creatie, cu tot ceea ce presupune, sa devina o premiera: cei 17 plasticieni constituie un parteneriat intre creatori romani si cei din Republica Moldova, membrii ai uniunilor de creatie nationale, cadre universitare la Academia de Muzica, Teatru si Arta Plastica din Chisinau (AMTAP) si Universitatea OVIDIUS - Facultatea de Arte din Constanta, precum si cativa proaspeti absolventi ai ambelor structuri universitare de invatamant artistic.
Astfel, semnatarii lucrarilor de pictura ce se vor adauga colectiei Manastirii Dervent in acest an, sunt: Gelu Bandarica (parintele Efrem), absolvent la Constanta dar si monah, Manastirea Dervent; Mircea Daneasa, artist plastic, UAP Romania, Bucuresti; Remus Daneasa, artist plastic, specializare design/imagine publicitara, Suceava; Elena Frunze, artist plastic, Lector superior univ., AMTAP Chisinau; Iulia Gal, artist plastic, membru UAP Romania, Constanta; Eugenia Georgescu, absolvent Constanta ; Gabriela Gheorghe, artist plastic, membru UAP Romania, Constanta; Oxana Lozovanu, artist plastic, Chisinau; Vlad Lozovanu, artist plastic, Lector superior, univ., AMTAP Chisinau; Paula Lupascu, artist plastic, Tulcea; Marcel Muntean, Lector univ.dr. Universitatea Babes Bolyai Cluj, Facultatea de Teologie Ortodoxa – Arta Sacra; Mihaela Onesa, absolvent Constanta; Eric Perjovschi, artist plastic, asist. univ., AMTAP Chisinau; Cristina Prohorenco, absolvent AMTAP Chisinau; Victoria Sclifos, Lector superior univ., AMTAP Chisinau; Vinald Gjino, Corca/Albania, absolvent Constanta; Ion Vitu, artist plastic UAP Chisinau. Artistii invitati au luat contact cu Manastirea Dervent pentru prima oara; prezentarea istoriei pamantului apostolic si martiric al Dobrogei a fost sustinuta de catre parintele staret Andrei in locuri de mare amintire despre civilizatia, cultura si credinta: monumentul si cetatea de la Adamclisi, Pestera Sf.Andrei, noi lacasuri de cult (Manastirea Dumbraveni, Manastirea Sf.Filip), prezentarea martirilor de la Niculitel si Adamclisi, analiza documentara si estetica a inventarului arheologic de exceptionala valoare prezent in muzeul de la Adamclisi, structurile geologice de mare frumusete ale imprejurimilor, prezente rupestre ce marturisesc despre folosirea si rolul lor. Toate aceste “intamplari “ ale unei tabere de creatie artistica au facut vizibila o zona a Romaniei incarcata de istorie si semnificatii, premiera absoluta in viata celor invitati, asa cum s-au exprimat cu placere si drag. Consideram ca aici la Dervent, piatra de temelie pusa in urma cu sapte ani pentru fiintarea acestei tabere de creatie contemporana, aparte premiera ei in peisajul national al activitatilor de specialitate, a gasit capacitatea de comunicare, nu intamplator, cu sufletul celui care creeaza. Experimentul, considerat asa la inceputurile sale, a devenit un eveniment asumat, ale carui trairi sunt incarcate de rezonanta unor redescoperiri ale adevarurilor care conteaza. Fiecare editie a oferit participantilor contactul cu ganduri, sentimente si creatii ale celor care s-au straduit pentru definirea estetica a acestui asezamant. Editia 2012 a propus o expozitie a Dl.arh.Dan Corneliu, un cunoscut si apreciat desenator al Constantei pentru care varsta, semnifica o permanenta stare de tinerete si curiozitate dedicata investigatiei lumii. Expozitia semnaleaza cu multa verva imaginea si atmosfera asezamintelor de la Athos. “Peisaj la Dervent” – editia numarul sapte a Taberei Internationale de creatie contemporana se apropie de inchiderea lucrarilor sale si se pregateste a oferi publicului vizitator rezultatele, cu ocazia expozitiei ce va reuni peste 50 lucrari de pictura. Sub egida Arhiepiscopiei Tomisului si organizarea directa a Manastirii Dervent – sustinerea si continuitatea anuala a acestui eveniment devine prezenta remarcabila si istorie culturala pentru viitor.


[ Data Publicării: 2012-01-10 16:10:00 ]
Cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire adresăm tuturor celor care până acum au ajutat aşezământul nostru monahal, precum şi celor ce vor sprijini construirea viitoarei biserici, rugând pe Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze pe cei ce iubesc frumuseţea bisericilor născute şi crescute din credinţă, dăruire şi dărnicie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim că această biserică va dăinui peste veacuri!

Scrie, Doamne, în Cartea Vieţii, pe toţi ctitorii, ostenitorii, miluitorii şi binefăcătorii acestei mănăstiri. Amin.


[ Data Publicării: 2012-01-10 16:10:00 ]
Cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire adresăm tuturor celor care până acum au ajutat aşezământul nostru monahal, precum şi celor ce vor sprijini construirea viitoarei biserici, rugând pe Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze pe cei ce iubesc frumuseţea bisericilor născute şi crescute din credinţă, dăruire şi dărnicie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim că această biserică va dăinui peste veacuri!

Scrie, Doamne, în Cartea Vieţii, pe toţi ctitorii, ostenitorii, miluitorii şi binefăcătorii acestei mănăstiri. Amin.


[ Data Publicării: 2012-01-10 15:20:00 ]
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a pus temelia acestei biserici întru cinstea şi pomenirea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, sub arhipăstorirea Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi s-au aşezat părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, ale Sfinţilor de la Niculiţel Zotic, Atal, Camasie şi Filip şi ale Sfinţilor Mucenici de la Adamclisi în anul 7519 de la zidirea lumii, iar de la naşterea după trup al lui Dumnezeu-Cuvântul, anul 2011, luna octombrie, ziua 28.


[ Data Publicării: 2012-01-10 15:20:00 ]
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a pus temelia acestei biserici întru cinstea şi pomenirea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, sub arhipăstorirea Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi s-au aşezat părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, ale Sfinţilor de la Niculiţel Zotic, Atal, Camasie şi Filip şi ale Sfinţilor Mucenici de la Adamclisi în anul 7519 de la zidirea lumii, iar de la naşterea după trup al lui Dumnezeu-Cuvântul, anul 2011, luna octombrie, ziua 28.


[ Data Publicării: 2011-12-15 14:49:07 ]
Ochii tuturor monahilor, preoţilor şi mirenilor credincioşi spre cer vor fi îndreptaţi în momentul punerii pietrei de temelie a noii biserici de la Mănăstirea Dervent, căci acolo sus este şi sfântul care o va ocroti pe vecie. Noul Locaş al Domnului va fi închinat unui sfânt român al acestor locuri, Sfântul Iachint de Vicina, „vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiul între mitropoliţii Ţării Româneşti”. Aşa îl caracterizează pe scurt troparul închinat lui cu ocazia canonizării care a avut loc în şedinţa Sfântului Sinod din 26 octombrie 2008, sfinţenia fiindu-i solemn proclamată în 28 octombrie, acelaşi an.

Canonizarea Sfântului Iachint de Vicina, alături de alţi sfinţi români, constituie prinosul adus de Biserica Ortodoxă Română la lucrarea ortodoxă universală, o contribuţie preţioasă prin cea mai mare valoare pe care o pot atinge oamenii – sfinţenia.

Sfântul Iachint a păstorit mulţi ani în Dobrogea, provincie românească cu o temeinică organizare bisericească. Aici a fiinţat încă din secolul al IV-lea prima episcopie românească, cu reşedinţa la Tomis. După distrugerea ei şi a celorlalte 14 episcopii existente în Dobrogea – despre care ştim dintr-o listă din secolul al VI-lea a eparhiilor subordonate Constantinopolului – în jurul anului 600 când a avut loc o masivă pătrundere a avarilor şi slavilor, viaţa creştină a continuat în Dobrogea, lucru dovedit cu prisosinţă de mărturiile arheologice. Informaţii sigure despre existenţa unei mitropolii în acest spaţiu datează din secolele XIII-XIV; reşedinţa acestei mitropolii se afla la Vicina, puternica cetate bizantină construită de trupele împăratului Ioan Tzimiskes, între anii 971-976.


[ Data Publicării: 2011-12-15 13:00:00 ]
La adormirea părintelui Arhimandrit Gheorghe Avram, fostul stareţ al Mănăstirii Dervent, ne facem o datorie în a aminti câteva cuvinte despre viaţa şi activitatea Sfinţiei Sale.

Acesta a intrat ca frate începător în mănăstirea Cocoş la vârsta de 24 de ani, arătându-se de la început a fi serios, smerit şi harnic. Pentru meritele sale deosebite a fost călugărit şi mai apoi hirotonit întru ieromonah. Pe 17 septembrie 1991, după şapte ani, părintele Gheorghe Avram a primit ascultarea de stareţ la Mănăstirea Dervent, având sarcina de a continua lucrarea deja începută de părintele Elefterie.

Părintele Gheorghe a strâns în jurul său o obşte tânără, în timpul stăreţiei sale aceasta numărând în medie 15 vieţuitori. În pofida dificultăţilor financiare, la 1 august 1993 a demarat lucrările pentru construirea unui ansamblu de clădiri ce urma a adăposti stăreţia, chiliile, trapeza şi arhondaricul. Prin dăruire şi muncă neobosită, părintele Gheorghe a reuşit să procure materialele de construcţie necesare, şi, de câte ori timpul îi permitea, dădea şi o mână de ajutor muncitorilor şi fraţilor care lucrau la ridicarea clădirii. Atât faţă de părinţi şi fraţi cât şi faţă de credincioşi, părintele Gheorghe şi-a arătat firea generoasă, deschisă, plină de viaţă, gata oricând să ajute; îi mângâia pe cei în nevoi, fiindu-le tuturor duhovnic, frate sau prieten.

În acea perioadă s-a remarcat ca mare ctitor şi binefăcător al aşezământului monahal Dervent domnul Ion Ionescu, director al Societăţii CNE Cernavodă.

Jertfa părintelui stareţ şi a întregii obşti, alături de cea a arhitectei Gabriela Sarvaş şi a inginerului Mihai Furdui, care au ajutat benevol, precum şi a tuturor binefăcătorilor acestui aşezământ au fost încununate în ziua hramului mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” din anul 1997, când Î.P.S Lucian, Arhiepiscop al Tomisului, împreuna cu un sobor de preoţi, a sfinţit noua clădire.

Situaţia creştinilor ortodocşi din Ardeal l-a determinat pe părintele stareţ Gheorghe ca în vara anului 1998 să ceară binecuvântarea Î.P.S. Lucian, Arhiepiscop al Tomisului de a se întoarce la locul său natal, Valea Mare (judeţul Covasna), având ca sfânt scop ridicarea unei mănăstiri, spre slava Ortodoxiei. A început din acel an o acţiune deloc uşoară, într-un mediu ostil, dominat de culte protestante, lucrare pe care însă a îndeplinit-o exemplar, înălţând pe acele meleaguri româneşti, cu multă osârdie şi dăruire, o mănăstire cu care Episcopia Covasnei şi Harghitei se poate astăzi mândri.

De curând, pe 9 august 2011, părintele Gheorghe s-a mutat la Domnul după o grea suferinţă, fiind înmormântat între cele trei biserici construite la Mănăstirea Sfântul Ioan din Covasna. A lăsat în urma sfinţiei sale, în afară de amintirea unui vrednic slujitor al lui Dumnezeu şi pe aceea a unui iubitor al aproapelui ce-şi împărtăşea bucuriile şi izbânzile cu o vervă de copil. A rămas şi va rămâne viu printre noi toţi cei ce l-am cunoscut.




Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact