Ridicarea bisericii Mănăstirii Dervent

În prezenţa comitetului de acţiune al Mănăstirii Dervent, a autorităţilor din Silistra, Ostrov, Călăraşi, a clerului din judeţ (20 de preoţi) şi a inginerului Săndulescu, precum şi a "peste 5000 de credincioşi" în iulie 1936 se punea piatra de temelie a viitoarei biserici. Dar este mai bine să dau citire unei ştiri redactate de Titi Popescu-Berca privitoare la acest fapt şi apărută în revista "Valuri Dunărene" din Silistra, în 1936, luna iulie, pag.14:

» continuare . . .

[ Data Publicării: 2012-01-10 16:10:00 ]

Cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire adresăm tuturor celor care până acum au ajutat aşezământul nostru monahal, precum şi celor ce vor sprijini construirea viitoarei biserici, rugând pe Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze pe cei ce iubesc frumuseţea bisericilor născute şi crescute din credinţă, dăruire şi dărnicie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim că această biserică va dăinui peste veacuri!

Scrie, Doamne, în Cartea Vieţii, pe toţi ctitorii, ostenitorii, miluitorii şi binefăcătorii acestei mănăstiri. Amin.

[ Data Publicării: 2012-01-10 16:10:00 ]

Cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire adresăm tuturor celor care până acum au ajutat aşezământul nostru monahal, precum şi celor ce vor sprijini construirea viitoarei biserici, rugând pe Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze pe cei ce iubesc frumuseţea bisericilor născute şi crescute din credinţă, dăruire şi dărnicie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim că această biserică va dăinui peste veacuri!

Scrie, Doamne, în Cartea Vieţii, pe toţi ctitorii, ostenitorii, miluitorii şi binefăcătorii acestei mănăstiri. Amin.

[ Data Publicării: 2012-01-10 15:20:00 ]

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a pus temelia acestei biserici întru cinstea şi pomenirea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, sub arhipăstorirea Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi s-au aşezat părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, ale Sfinţilor de la Niculiţel Zotic, Atal, Camasie şi Filip şi ale Sfinţilor Mucenici de la Adamclisi în anul 7519 de la zidirea lumii, iar de la naşterea după trup al lui Dumnezeu-Cuvântul, anul 2011, luna octombrie, ziua 28.

[ Data Publicării: 2012-01-10 15:20:00 ]

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a pus temelia acestei biserici întru cinstea şi pomenirea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, sub arhipăstorirea Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi s-au aşezat părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, ale Sfinţilor de la Niculiţel Zotic, Atal, Camasie şi Filip şi ale Sfinţilor Mucenici de la Adamclisi în anul 7519 de la zidirea lumii, iar de la naşterea după trup al lui Dumnezeu-Cuvântul, anul 2011, luna octombrie, ziua 28.

[ Data Publicării: 2011-12-15 14:49:07 ]

Ochii tuturor monahilor, preoţilor şi mirenilor credincioşi spre cer vor fi îndreptaţi în momentul punerii pietrei de temelie a noii biserici de la Mănăstirea Dervent, căci acolo sus este şi sfântul care o va ocroti pe vecie. Noul Locaş al Domnului va fi închinat unui sfânt român al acestor locuri, Sfântul Iachint de Vicina, „vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiul între mitropoliţii Ţării Româneşti”. Aşa îl caracterizează pe scurt troparul închinat lui cu ocazia canonizării care a avut loc în şedinţa Sfântului Sinod din 26 octombrie 2008, sfinţenia fiindu-i solemn proclamată în 28 octombrie, acelaşi an.

Canonizarea Sfântului Iachint de Vicina, alături de alţi sfinţi români, constituie prinosul adus de Biserica Ortodoxă Română la lucrarea ortodoxă universală, o contribuţie preţioasă prin cea mai mare valoare pe care o pot atinge oamenii – sfinţenia.

Sfântul Iachint a păstorit mulţi ani în Dobrogea, provincie românească cu o temeinică organizare bisericească. Aici a fiinţat încă din secolul al IV-lea prima episcopie românească, cu reşedinţa la Tomis. După distrugerea ei şi a celorlalte 14 episcopii existente în Dobrogea – despre care ştim dintr-o listă din secolul al VI-lea a eparhiilor subordonate Constantinopolului – în jurul anului 600 când a avut loc o masivă pătrundere a avarilor şi slavilor, viaţa creştină a continuat în Dobrogea, lucru dovedit cu prisosinţă de mărturiile arheologice. Informaţii sigure despre existenţa unei mitropolii în acest spaţiu datează din secolele XIII-XIV; reşedinţa acestei mitropolii se afla la Vicina, puternica cetate bizantină construită de trupele împăratului Ioan Tzimiskes, între anii 971-976.

» Continuare: ...

[ Data Publicării: 2011-12-15 13:00:00 ]

La adormirea părintelui Arhimandrit Gheorghe Avram, fostul stareţ al Mănăstirii Dervent, ne facem o datorie în a aminti câteva cuvinte despre viaţa şi activitatea Sfinţiei Sale.

Acesta a intrat ca frate începător în mănăstirea Cocoş la vârsta de 24 de ani, arătându-se de la început a fi serios, smerit şi harnic. Pentru meritele sale deosebite a fost călugărit şi mai apoi hirotonit întru ieromonah. Pe 17 septembrie 1991, după şapte ani, părintele Gheorghe Avram a primit ascultarea de stareţ la Mănăstirea Dervent, având sarcina de a continua lucrarea deja începută de părintele Elefterie.

Părintele Gheorghe a strâns în jurul său o obşte tânără, în timpul stăreţiei sale aceasta numărând în medie 15 vieţuitori. În pofida dificultăţilor financiare, la 1 august 1993 a demarat lucrările pentru construirea unui ansamblu de clădiri ce urma a adăposti stăreţia, chiliile, trapeza şi arhondaricul. Prin dăruire şi muncă neobosită, părintele Gheorghe a reuşit să procure materialele de construcţie necesare, şi, de câte ori timpul îi permitea, dădea şi o mână de ajutor muncitorilor şi fraţilor care lucrau la ridicarea clădirii. Atât faţă de părinţi şi fraţi cât şi faţă de credincioşi, părintele Gheorghe şi-a arătat firea generoasă, deschisă, plină de viaţă, gata oricând să ajute; îi mângâia pe cei în nevoi, fiindu-le tuturor duhovnic, frate sau prieten.

În acea perioadă s-a remarcat ca mare ctitor şi binefăcător al aşezământului monahal Dervent domnul Ion Ionescu, director al Societăţii CNE Cernavodă.

Jertfa părintelui stareţ şi a întregii obşti, alături de cea a arhitectei Gabriela Sarvaş şi a inginerului Mihai Furdui, care au ajutat benevol, precum şi a tuturor binefăcătorilor acestui aşezământ au fost încununate în ziua hramului mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” din anul 1997, când Î.P.S Lucian, Arhiepiscop al Tomisului, împreuna cu un sobor de preoţi, a sfinţit noua clădire.

Situaţia creştinilor ortodocşi din Ardeal l-a determinat pe părintele stareţ Gheorghe ca în vara anului 1998 să ceară binecuvântarea Î.P.S. Lucian, Arhiepiscop al Tomisului de a se întoarce la locul său natal, Valea Mare (judeţul Covasna), având ca sfânt scop ridicarea unei mănăstiri, spre slava Ortodoxiei. A început din acel an o acţiune deloc uşoară, într-un mediu ostil, dominat de culte protestante, lucrare pe care însă a îndeplinit-o exemplar, înălţând pe acele meleaguri româneşti, cu multă osârdie şi dăruire, o mănăstire cu care Episcopia Covasnei şi Harghitei se poate astăzi mândri.

De curând, pe 9 august 2011, părintele Gheorghe s-a mutat la Domnul după o grea suferinţă, fiind înmormântat între cele trei biserici construite la Mănăstirea Sfântul Ioan din Covasna. A lăsat în urma sfinţiei sale, în afară de amintirea unui vrednic slujitor al lui Dumnezeu şi pe aceea a unui iubitor al aproapelui ce-şi împărtăşea bucuriile şi izbânzile cu o vervă de copil. A rămas şi va rămâne viu printre noi toţi cei ce l-am cunoscut.

[ Data Publicării: 2009-04-10 11:11:11 ]

In interpretarea Grupului Psaltic "Sf. Ap. Andrei" al Manastirii Dervent

[ Data Publicării: 2009-04-10 11:11:11 ]

Grupul Psaltic "Sf. Ap. Andrei" al Mănăstirii Dervent

[ Data Publicării: 2008-05-15 13:00:00 ]

Mănăstiri pe care le-am văzut de pe feribotul ce ne ducea spre Ouranopolis.

[ Data Publicării: 2008-05-15 11:00:00 ]

Întorcându-ne spre portul Dafni, am trecut pe la câteva mănăstiri, unde, chiar dacă în repezeala întoarcerii, ne-am putut bucura de frumuseţea naturală a acestor aşezăminte monahale.