Lc 09:51
Şi a fost că atunci când s'au apropiat zilele înălţării Sale c, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim.
Lc 17
Despre poticniri. Despre iertarea fratelui tău. Puterea credinţei. Vindecarea celor zece leproşi. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
1Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputinţă ca poticnirile a să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin:
2mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s'ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici.
3Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l.
4Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“.
5Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“.
6Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v'ar asculta.
7Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!,
8şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?
9Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred.
10Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“.
11Şi a fost că pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
12intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe.
13Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“
14Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit.
15Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu.
16Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.
17Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt?
18Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“
19Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“.
20Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. b
21Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“.
22Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n'o veţi vedea.
23Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24Că după cum fulgerul, fulgerând dintr'o parte de sub cer luminează pân'la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
26Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
27Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până'n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi.
28Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, c
29dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.
30La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.
31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi.
32Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
33Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie d.
34Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într'un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat.
35Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.
36Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa“.
37Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?“ Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii“.