Lc 01:37
Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.
Za 8
CAPITOLUL 8
Mântuirea ce va să vină prin Mesia.
1Şi a fost cuvântul Domnului Atotţiitorului, zicând:
2
„Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:
Cu mare gelozie am fost gelos pe Ierusalim şi pe Sion,
şi cu mânie mare l-am gelozit a.
3
Aşa grăieşte Domnul:
Mă voi întoarce în Sion
şi'n mijlocul Ierusalimului voi locui;
şi Ierusalimul se va chema cetate adevărată,
iar muntele Domnului Atotţiitorului
munte sfânt.
4
Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:
Bătrâni şi bătrâne
încă vor locui pe uliţele Ierusalimului,
fiecare ţinându-şi în mână toiagul
pe care i se sprijină mulţimea zilelor.
5
Şi pline vor fi uliţele cetăţii
de copilandri şi copile
jucându-se în stradă.
6
Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:
Dacă'n zilele acelea
fi-va aceasta cu neputinţă
în ochii rămăşiţei acestui popor,
fi-va oare tot cu neputinţă
în ochii Mei?
zice Domnul Atotţiitorul.
7
Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:
Iată, Eu Îmi voi mântui poporul
din ţara Soarelui-Răsare
şi din ţara Soarelui-Apune b;
8
şi-l voi aduce şi-l voi aşeza
în mijlocul Ierusalimului
şi-Mi va fi Mie popor,
iar Eu îi voi fi Dumnezeu
întru adevăr şi'ntru dreptate.
9Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întărească-se mâinile voastre, ale celor ce'n zilele acestea auziţi aceste cuvinte din gura profeţilor, din ziua'n care a fost întemeiată casa Domnului Atotţiitorului şi din vremea când templul a fost zidit.
10Fiindcă mai înainte de zilele acelea simbria oamenilor nu va fi spre câştig, iar vitele nu vor avea preţ; nici cel ce va intra şi nici cel ce va ieşi nu va avea tihnă, din pricina necazurilor; şi Eu pe toţi oamenii îi voi porni, pe fiecare împotriva vecinului său c.
11Dar acum nu Mă voi purta cu rămăşiţa acestui popor al Meu aşa cum am făcut-o în zilele de dinainte, zice Domnul Atotţiitorul;
12ci voi arăta pace. Via îşi va da rodul şi pământul îşi va da odraslele şi cerul îşi va da roua; şi pe toate acestea le voi da ca moştenire rămăşiţei poporului Meu.
13Şi va fi că voi, casa lui Iuda şi casa lui Israel, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, tot astfel Eu vă voi mântui şi veţi fi binecuvântare. Îndrăzniţi şi întăriţi-vă mâinile!
14Căci aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Aşa cum am socotit să vă aduc necazuri atunci când părinţii voştri M'au mâniat – zice Domnul Atotţiitorul – şi nu Mi-a părut rău,
15tot astfel sunt gata şi-am socotit în zilele acestea să-i fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Îndrăzniţi!
16Iată lucrurile pe care le veţi face: Rostiţi adevărul, fiecare către aproapele său!; judecaţi adevăr şi judecată de pace în porţile voastre d!;
17şi nimeni dintre voi să nu gândească'n inima lui ceva de rău pentru aproapele său, iar jurământul mincinos să nu-l iubiţi; fiindcă Eu pe toate acestea le-am urât, zice Domnul Atotţiitorul“.
18Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
19„Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Postul din luna a patra şi postul dintr'a cincea şi postul dintr'a şaptea şi postul dintr'a zecea îi vor fi casei lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi de bune sărbători: să vă veseliţi, adevărul şi pacea să le iubiţi e.
20Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Încă vor veni popoare multe şi locuitorii multor cetăţi f.
21Locuitorii din cinci cetăţi se vor aduna într'o singură cetate, zicând: Să mergem cu de-adinsul şi să ne rugăm înaintea Domnului şi să căutăm faţa Domnului Atotţiitorului: – Voi merge şi eu!...
22Popoare multe şi neamuri multe vor veni şi vor căuta'n Ierusalim faţa Domnului Atotţiitorului, ca să îmbuneze faţa Domnului.
23Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor se vor agăţa de poala hainei unui bărbat iudeu, zicând: – Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu e cu voi“!