Sfanta Maria Egipteanca - icoana liturgica a caintei"Impinsa inapoi de maini de la usa lacasului sfant, Maria Egipteanca, desfranata aprinsa, cade in prag. Preoti, faclii, acoliti. Tremura in flacari asupra vederii sale stinse. Iar cand in sfarsit a murit, cu ochi arzand si coama ca flacara intunecata, auriul leu al pustiei a venit sa dea inapoi pantecului pamantului trupu-i ars si uscat".
In Postul Mare, marele anotimp al caintei in Biserica crestina, liturghia occidentala foloseste figurile biblice ale caintei, inclusiv pe Maria Magdalena, spre a ilustra tema saptamanilor ce conduc spre Pasti. In Rasarit cea de-a cincea duminica din Postul Mare praznuieste si ea pe Sfanta Maria Egipteanca ca model al pocaintei. Viata ei se citeste in miercurea acelei saptamani la utrenie si e prezentata ca o icoana in cuvinte a adevarurilor teologice privitoare la cainta. »»»
MARIA (fem.) – nume personal ce corespunde ebr.
Maryam sau
Miryam şi este probabil la origine un nume afectiv egiptean, format de la
Mri „iubit, drag” şi sufixul afectiv ebraic
-am. O altă ipoteză pune numele în legătură cu verbul
mrj, care în vechea egipteană însemna
a iubi, sau chiar cu un nume personal ca
mrj-imn, „iubit de Amon” – în religia vechilor egipteni
Amon era marele rege al zeilor.
- Nume calendaristic creştin.
- Este posibil ca populaţia românească, în parte creştinată de al nordul Dunării, să fi folosit numele Maria încă dinaintea contactului cu slavii; răspândirea numelui se datorează însă influenţei slavone.
- Forme curente: Maria, Mariana, Maia, Marieta, Mariţa, Maruşca, Maşa etc.
