|
|
Felicitări pentru sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, mult pătimitorul - 6 maiViata Sfantului si Dreptului IovSfantul si dreptul Iov se tragea din semintia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El isi avea petrecerea sa in pamantul Hus, intr-una din laturile Arabiei, si era cel mai bogat om de la rasaritul soarelui, fiind foarte temator de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se pasteau erau cinci sute si slugi foarte multe, avand el lucruri mari pe pamant, pentru ca era barbatul acesta de bun neam si cu cinste mare intre toti cei ce vietuiau la rasarit. Acesta era om adevarat, fara prihana, drept si credincios, departandu-se de la tot lucrul rau. El avea sapte feciori si trei fete. Si feciorii, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la mii de saraci, au inceput sa faca la fel ca tatal lor; si multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo. Deci, intr-o zi, se ospatau toti impreuna la cel dintai frate, intr-alta zi la celalalt frate si asa pana la cel din urma, cand incepeau iarasi de la cel dintai. Iar dupa ce se sfarseau cele sapte zile ale ospetelor lor, Iov trimitea la dansii, sfatuindu-i si invatindu-i, ca fiecare sa-si cerceteze constiinta sa cu de-amanuntul, daca n-a gresit ceva cu cuvantul sau cu gandul impotriva Domnului; pentru ca se temea dreptul Iov de Dumnezeu foarte mult, nu cu temerea firii celei de rob, ci cu temerea dragostei celei de fiu si cu dinadinsul se pazea pe dansul si pe toata casa sa, ca sa nu faca vreo suparare Domnului Dumnezeu. »»»
IOV (masc.) – nume augural, biblic, continuă ebraicul iyyōv, de la adj. ayūv, „duşmănit, persecutat, urât”, participiul pasiv al verbului ayov, „a duşmăni, a urî”. O altă ipoteză porneşte de la substantivul ebraic iyyōv, „dorinţă mare”
- Intermediar slav.
- Forme vechi: Iov, Iovie, Iova (fem.), Iof, Iofcea etc.
|
